Sfântul Ioan Maximovici – Sfântul Ioan cel Desculţ

Vlădica purta haine făcute din cel mai ieftin material chinezesc şi papuci sau sandale moi, totdeauna fără şosete, indiferent de vreme. Adeseori mergea desculţ, uneori după ce îşi dăduse sandalele vreunui sărac. Chiar şi slujea desculţ, lucru pentru care era criticat cu asprime. Se ştia deja că Vlădica era nu numai un drept şi un ascet, ci era şi atât de aproape de Dumnezeu, încât fusese înzestrat cu darul înaintevederii şi rugăciunile lui săvârşeau vindecări.

[…]

Vlădica a devenit cunoscut pentru sfinţenia lui nu numai ortodocşilor, ci şi neortodocşilor. Într-una dintre bisericile catolice din Paris, un preot a încercat să-i inspire pe tineri cu aceste cuvinte:
– Cereţi dovezi, spuneţi că în zilele noastre nu mai sunt nici minuni, nici sfinţi. De ce v-aş da dovezi teoretice, când astăzi umblă pe străzile Parisului un sfânt -Saint Jean Nus Pieds (Sfântul Ioan cel Desculţ) ?

[…]

Adesea venea îngheţat tot, tremurând de frig. Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri cum venea jos, întotdeauna desculţ, iar podeaua noastră nu avea linoleum, ci doar ciment gol, rece. Eu încercam să-i pun un covoraş pentru picioare, însă el reuşea de fiecare dată să se aşeze alături, şi niciodată pe acesta.

[…]

Ceea ce te impresiona la el mai înainte de toate era asceza sa incredibil de aspră. Era ca şi cum ar fi înviat un sfânt din pustie din primele secole. Nu se culca niciodată în pat; nici măcar nu avea aşa ceva. Uneori, dacă era grav bolnav, era îngrijit în altă parte. Dormea câte puţin, uneori câteva minute când era la rugăciune, câteva ore noaptea stând în capul oaselor, pe un scaun şi -ceea ce îi tulbura pe mulţi – câteva minute în cursul unei discuţii care nu îl interesa, nepierzându-i totuşi firul. Umbla desculţ, chiar şi pe pietrişul ascuţit al parcului de la Versailles. Mai apoi acest lucru i-a fost interzis de Mitropolit, după ce a avut o gravă infectare a sângelui din pricina unui ciob. Mânca numai o dată pe zi, spre miezul nopţii – cel puţin când avea cineva grijă de acest lucru; altminteri, nu mânca nici atunci.

[…]

Sfântul

Într-un spital din Paris era o bolnavă, Alexandra Lavrentievna Y., despre care i s-a vorbit episcopului. El a transmis mesajul că o să vină să o împărtăşească. Fiind într-un salon comun unde erau cam patruzecicincizeci de persoane, ea s-a simţit stânjenită faţă de franţuzoaice că o să fie vizitată de un episcop ortodox înveşmântat în haine ponosite, şi desculţ pe deasupra. După ce Vlădica a împărtăşit-o şi a plecat, franţuzoaica din patul alăturat i-a spus:
– Ce norocoasă sunteţi că aveţi un asemenea îndrumător spiritual.
Sora mea locuieşte în Versailles şi când i se îmbolnăvesc copiii îi scoate afară, pe strada pe unde trece de obicei episcopul, şi îl roagă să îi binecuvânteze. Şi întotdeauna după aceea copiii se fac imediat bine. Noi îl considerăm un sfânt.

[…]

Multe alte persoane l-au văzut pe Vlădica în vise neobişnuite, care au o semnificaţie sau un mesaj deosebit. Unii spun că li s-a dat ajutor supranatural. Modesta capelă, care va fi în curând împodobită cu icoane de Pimen Sofronov în amintirea lui Vlădica, este deja martorul atâtor lacrimi, mărturisiri, rugăminţi pornite din inimă…
Directoarea Căminului Sfântul Tihon din Zadonsk, de mult timp o slujitoare credincioasă a lui Vlădica, M. A. Şahmatova, a avut un vis vrednic de luat în seamă. O mulţime de oameni îl purtau pe Vlădica în coşciug la Biserica Sfântul Tihon; Vlădica a înviat, însă şi s-a aşezat în faţa uşilor împărăteşti, miruind oamenii şi cerându-i:

– Spune-le oamenilor: deşi am murit, sunt viu !

 

sursa: 100 de minuni ale Fericitului Ioan Maximovici – Pr. Serafim Rose, Pr. Gherman Podmoșenski, Editura Sophia

Modestia nu înseamnă nicide­cum slăbiciune

Sfântul Ioan Maximovici

În lumea aceasta, mulţi sunt cei care nu cu­nosc legile duhovniceşti – însă aceste legi exis­tă şi dovedesc netemeinicia necredinţei în lumea duhovnicească. Omul care, mândrindu-se, se la­udă, produce o impresie penibilă, respingătoare, asupra tuturor, chiar şi asupra oamenilor lipsiţi de religiozitate – şi, cu cât mai mult se laudă şi se îngâmfă, cu atât le pare mai penibil celor din jur. Aceasta e acţiunea legii duhovniceşti. Şi cu cât este mai modest omul, cu atât le este mai plăcut tuturor. Cei modeşti sunt iubiţi de toţi, cei mândri le sunt respingători tuturor. Vedem limpede că până şi în oamenii necredincioşi acţionează o lege nestrămutată – şi, dacă cei necredincioşi nu preţuiesc modestia în ei înşişi, o preţuiesc întot­deauna în ceilalţi oameni.

Nu vom greşi dacă vom recunoaşte modestia drept una dintre trăsăturile cele mai dătătoare de mângâiere ale personalităţii umane. Modestia es­te, fără discuţie, egala milostivirii, fiindcă omul modest este deja milostiv faţă de ceilalţi oameni – nu-i agasează cu pretenţiile sale, nu-i chinuie dându-şi importanţă. Vrând sau nevrând, cel lipsit de mândrie întotdeauna Îl cinsteşte, în primul rând, pe Dumnezeu, iar apoi şi pe oameni, care de la Dumnezeu îşi au toate darurile.

Ca atare, cel modest nu pierde niciodată în viaţă; talentele şi calităţile lui nu sunt diminuate de modestia lui, ci, dimpotrivă, cresc şi mai mult.

De asemenea, modestia nu înseamnă nicide­cum slăbiciune, aşa cum cred unii, care se tem de ea. Ea şi numai ea este putere şi vitejie a du­hului. Şi în viaţa societăţilor şi a popoarelor, „mândria merge înaintea pieirii”. Nivelul de cultură autentică este direct proporţional cu modestia socială şi internaţională – şi de aceea Cuvântul, Care a zidit lumile, a luat asupra Sa o viaţă de Om modest şi a străbătut o cale de viaţă pătimitoare, arătând duhul modestiei ca pe o lumină care călăuzeşte la slava nesfârşită a Împărăţi­ei cereşti. Smerenia lui Iisus Hristos a devenit pecete a adevărului în om.

Sursa: Cum să biruim mândria. Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 123-124

„Ai grijă! Priveghează!”

Sf Ioan Maximovici

În vremea când eram în preajma unui om ca Fericitul Ioan, am început să simt, încetul cu încetul, realitatea spirituală a faptului că lumea de dincolo este aproape de noi. Am început să fiu atrasă mai înăuntrul tărâmului harului, numai ca să simt, din ce în ce mai intens, durerea suferinţei şi a mâhnirii.

Odată m-am dus la mănăstire când Fericitul Ioan nu era acolo şi am rămas peste noapte. In vremea aceea aveam o mulţime de ispite. Noaptea am avut un vis. Stăteam în uşa casei de oaspeţi a mănăstirii şi mă uitam în stradă, prin porţile deschise. Fericitul Ioan intra pe acolo în mănăstire. Intrând, s-a întors spre mine şi mi-a spus:

– Ai grijă! Priveghează!

Am tresărit şi m-am uitat imediat spre partea cealaltă a străzii şi am văzut acolo trei duhuri necurate – negre toate trei, purtând pantaloni strâmţi; unul era înalt şi corpolent, celălalt înalt şi foarte slab, iar al treilea de înălţime medie şi puţin gras. Toţi trei îşi ţineau mâinile în buzunare şi se prefăceau că nu mă bagă în seamă. M-am trezit.

După acest vis ispitele au început să sporească şi de fiecare dată când aveam o ispită mare auzeam vocea Fericitului Ioan: „Ai grijă! Priveghează!” Şi de fiecare dată în acele clipe groaznice el mă salva.

Zinaida V. Julem (Franta)

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/06/desi-am-murit-sunt-viu-cateva-marturii-despre-minunile-sfantului-ioan-maximovici/

O minune necunoscută a Sfântului Ioan Maximovici

sursa

Maria Tsalla

În anul 2007, pe când aveam 15 ani, fiind orfană de tată, rugăciunile mele de fiecare seară ascundeau în ele o nemulțumire îndreptată împotriva lui Dumnezeu: De ce l-a luat atât de devreme pe tatăl meu? Și cu toate că-L rugam să-l văd fie și în vis, această dorință a mea nu mi s-a împlinit. Dar răspunsul lui Dumnezeu la nemulțumirea mea nu a întârziat să vină. El a venit printr-un vis. Am văzut că mă aflam într-o biserică ciudată și așteptam la o coadă pentru a ne închina la ceva. Înaintea mea erau copii de diferite neamuri. În timp ce așteptam, niște oameni mi-ai făcut semn să merg înainte și să mă închin. Atunci la porunca acestora oameni, copiii din fața mea s-au dat în lături și m-au lăsat să trec eu. Deodată m-am aflat înaintea icoanei unui Sfânt pe care nu-l mai văzusem niciodată. Era bătrân și avea părul gri. În timp ce-l priveam, el a ieșit din icoană și mi-a spus să merg în partea dreaptă.

Când m-am întors spre partea pe care mi-a arătat-o, am văzut o raclă din care a ieșit bătrânelul pe care-l văzusem în icoană. Acum l-am văzut nu ca în icoană pictat în culori așa cum fac pictorii, ci cu trup și oase. M-am apropiat de el, după care ne-am așezat amândoi pe raclă. Nu m-a înfricoșat deloc prezența lui, ci aveam simțământul că stăteam cu cineva foarte apropiat al meu pe o bancă, iar nu cu un Sfânt pe o raclă. Mă privea în ochi cu dragoste și gingășie. Ochii săi răspândeau dragoste și afecțiune și înfrumusețau trupul său îmbătrânit și gârbovit. M-a îmbrățișat părintește și mi-a vorbit într-o limbă necunoscută. Nu era o limbă pe care o vorbesc oamenii, ci una cu care comunică sufletele noastre. Mi-a spus că de atunci înainte el îmi va fi tată. Îmbrățișarea lui mi-a umplut sufletul de pace și mireasma lui a făcut visul realitate.

M-am deșteptat cu gândul la acela și cu nedumerirea: Cine să fie acest bătrânel? La multele întrebări pe care le aveam, la una, „oare eu am tată?”, mi-a venit răspunsul. Am cerut ajutor de la mama mea care era profesoară de religie și cunoștea multe despre Sfinți și despre viețile lor, însă nici unul despre care îmi spunea nu corespundea descrierii pe care i-o făceam. Știam numai că avea părul și barba gri, era bătrân, scurt și gârbovit. După toate probabilitățile era străin, pentru că nici biserica nu semăna cu cele bizantine, nici ceilalți închinători nu erau greci și nici bătrânul nu vorbea grecește. Mama mea m-a sfătuit să mă rog aceluia ca să-mi descopere cine este.

De această dată, răspunsul la rugăciunea mea nu mi-a venit prin vis, ci printr-un dar la ziua numelui pe care mi l-a făcut duhovnicul meu (căruia nu-i spusesem nimic despre vis). Am desfăcut pachetul și am constatat că era o carte. Când am deschis-o, am văzut biserica ciudată – străină pentru mine, pentru că era rusească – pe care o văzusem în vis, icoana Sfântului, racla sa, precum și pe Sfântul. Astfel am aflat numele lui: Sfântul Ioan Maximovici, ocrotitorul orfanilor. Astfel am aflat numele tatălui meu, tatăl tuturor orfanilor, al celor întristați, al celor neputincioși, al celor săraci și al celor nedreptățiți. Sfântul nu m-a lăsat niciodată singură, ci este totdeauna lângă mine și de multe ori mi se arată în vis, pentru a mă sprijini, a mă mângâia și a mă sfătui în momentele grele ale vieții mele.

Dumnezeu mi l-a luat pe tatăl meu, însă s-a îngrijit să-mi trimită unul nestricăcios – trupul nestricat al Sfântului se află la San Francisco -, care se află pe pământ și ne aduce aminte că cel care Îl urmează pe Hristos, nu are motiv să se teamă de moarte. Moartea nu a putut să-i strice trupul Sfântului. Cum este cu putință ca biserica unui suflet sfânt să devină iarăși pământ?

Mă simt fericită, dar în același timp, de vreme ce Dumnezeu a îngăduit să se petreacă aceasta cu mine, cea mai păcătoasă, am responsabilitatea să-l fac cunoscut pe Sfântul Ioan Maximovici la cât mai mulți oameni și, odată cu schimbarea mea, să-i schimbe și pe mulți alți oameni, care, citind acum aceste cuvinte, caută un refugiu și o îmbrățișare părintească.

Singurul lucru pe care am putut să-l fac, la vârsta mea de cincisprezece ani, a fost să fac o pagină pe facebook cu numele SFÂNTUL IOAN MAXIMOVICI, care astăzi numără mai mult de trei mii de membri. În îmbrățișarea pe care mi-a dăruit-o acela, încăpem mulți. (sursa)

Alte marturii puteti citi aici

Rugăciune către Sfântul şi purtătorul de Dumnezeu părinte ierarh Ioan Maximovici

„Cu rugăciunile tale, o, binecuvântate, încredinţează-ne că o să sporim în năzuinţa noastră către lăcaşul cel ceresc, îndreptându-ne dorul către lucrurile cele de sus, lucrând în rugăciune şi virtute, războindu-ne cu atacurile firii noastre celei căzute.”

Sf Ioan Maximovici

Rugăciune către Sfântul şi purtătorul de Dumnezeu părinte ierarh Ioan Maximovici cel nou, Făcătorul de minuni din Shanghai şi America (de vest)

icoanaO, preaiubite ierarhe Ioane, cât ai trăit printre noi ai văzut cu adevărat viitorul ca şi cum ar fi fost prezent, lucrurile depărtate ca şi cum ar fi fost apropiate inimii şi cugetele oamenilor ca şi cum ar fi fost ale tale.

Ştim că în acestea ai fost luminat de Dumnezeu, cu care ai fost de-a pururi unit împreunat în rugăciune, şi cu care şezi acum pe veci.

Aşa cum odată ai auzit plângerile turmei tale celei împrăştiate dinainte ca ei să îţi poată vorbi, aşa şi acum ascultă cererile noastre şi le du în faţa Domnului.

Ai trecut la viaţa veşnică, în cealaltă lume, şi totuşi nu eşti, cu adevărat, departe de noi, căci Raiul este mai aproape de noi decât sufletele noastre.

Arată-ne nouă, care ne…

Vezi articolul original 198 de cuvinte mai mult

Ioan Maximovici – Sfant Ierarh ! Facatorul de minuni al vremurilor noastre ! Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles si San Francisco (19 iunie / 2 iulie)

Acatistul Sfantului Ioan Maximovici

Acatistul Sfantului Ioan Maximovici

 

CONDAC I

Alesule facator de minuni si slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii intregi reversi mirul cel de mult pret al inspiratiei duhovnicesti si multimea minunilor tale. Noi cu dragoste te laudam si-ti cantam tie acestea: Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

ICOS I

Ca un inger trimis de catre Creatorul a toata faptura, aparut-ai in aceste timpuri, ca prin mila lui Dumnezeu sa te ingrijesti de pamanteni. Vazand frumusetea virtutilor tale, preafericite Ioane, asa iti strigam:

Bucura-te, caci de mic copil cu evlavie ai fost impodobit;
Bucura-te, cel ce cu frica si cutremur voia lui Dumnezeu o ai implinit;
Bucura-te, cel ce in tainice virtuti harul dumnezeiesc l-ai aratat;
Bucura-te, ascultator din departare al celor aflati in suferinta;
Bucura-te, grabnic ajutator plin de iubire pentru aproapele tau si pentru mantuirea lui;
Bucura-te, bucuria tuturor celor ce in rugaciune se indreapta catre tine cu grabire;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC II

Vazand revarsarea imbelsugata a virtutiilor tale, sfinte ierarhe slavite Ioane, ca un izvor de viata datator cu minunile tale ne adapi pe noi, cei ce strigam cu credinta lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS II

De Dumnezeu inteleptite Ioane, cel ce plin ai fost si de teologhisire. In tine cunostinta de Dumnezeu a izvorat din nou, impreuna cu milostivirea fata de omenirea patimitoare. Pentru aceea, invata-ne si pre noi sa-L cunoastem pre Dumnezeu Cel Adevarat si cu umilinta sa-ti cantam:

Bucura-te, scut neclintit al adevaratei Ortodoxii;
Bucura-te, vas de mult pret al darului Duhului Sfant;
Bucura-te, dreptule acuzator al necredintei si falselor invataturi;
Bucura-te, plinitor sarguincios al dumnezeiestilor porunci;
Bucura-te, ascet veghetor ce nu dormeai niciodata;
Bucura-te, pastor grijuliu al turmei lui Hristos;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC III

Prin puterea dumnezeiescului har, parinte milostiv ai fost pentru orfani si dascal bun pentru cei tineri, crescandu-i in frica lui Dumnezeu si pregatindu-i pentru slujirea lui Dumnezeu. Pentru aceea, fiii tai duhovnicesti se indreapta catre tine, cantandu-I cu multumire lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS III

Cu adevarat te-ai invrednicit, parinte Ioane, sa fii preamarit de corurile ceresti, caci nici unul dintre pamanteni nu poate sa descrie maretia faptelor tale. Noi insa, daruindu-I lui Dumnezeu tot ce avem mai bun, tie acestea-ti cantam:

Bucura-te, cel ce prin rugaciune necontenita pe fiii tai ai acoperit;
Bucura-te, pazitorul turmei tale cu semnul sfintei Cruci;
Bucura-te, caci prin iubirea ta nemarginita, toate popoarele si toate semintiile ai cuprins;
Bucura-te, luminator stralucit si iubitor de toti;
Bucura-te, chip al blandetii duhovnicesti;
Bucura-te, dulce mangaietor al celor lipsiti si deznadajduiti;
Bucura-te, sfinte ierahe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC IV

Coplesiti de multimea faptelor tale evlavioase si pline de dragoste, nu stim cum sa te laudam mai cu vrednicie, o fericite Ioane! Caci ai ajuns pana la capatul lumii, propovaduind Evanghelia si slavandu-i pre ceilalti in intuneric. Pentru aceea, multumindu-I lui Dumnezeu pentru lucrarile tale apostolesti, sa-I strigam: Aliluia!

ICOS IV

Oamenii credinciosi de pretutindeni, contempland viata ta, s-au mirat de minunile tale descoperite din mila lui Dumnezeu chiar in acest veac de apoi. De asemenea, si noi ne minunam de slava lui Dumnezeu aratata prin tine si cu frica strigam:

Bucura-te, invatatorul celor afundati in bezna necredintei;
Bucura-te, cel ce ai condus poporul tau din Extremul Orient in Occident;
Bucura-te, fantana de miracole revarsata de Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce cu iubire si rabdare indreptezi pre cei rataciti;
Bucura-te, grabnica alinare a celor ce se caiesc de pacatele lor;
Bucura-te, calauzitor al celor ce inainteaza pre calea cea dreapta;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC V

Ca o raza de lumina divina te-ai aratat, fericite Ioane, furtunile cele aprige imprastiindu-le, iar pe cei aflati pre insula, de vartejurile primejdioase prin rugaciuni pazindu-i si cu semnul crucii ingradindu-i. Pazeste-ne si pe noi, cei te cheama in ajutor si invata-ne cu indraznire sa-I cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS V

Toti cei care s-au invrednicit de puternicul tau ajutor, fericite Ioane, in necazuri si intamplari te-au vazut, ca pe un indraznet mijlocitor inaintea Tronului dumnezeiesc si grabnic ajutator la nevoie. Pentru aceea si noi nadajduim catre mijlocirea ta inaintea lui Dumnezeu, strigand catre tine:

Bucura-te, gonitorul stihiilor celor primejdioase;
Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale ne izbavesti din nevoi;
Bucura-te, pururea datatorule de paine celor flamanzi;
Bucura-te, cel ce pregatesti belsug de bunatati celor sarmani;
Bucura-te, mangaietorul celor ce zac in mizerie;
Bucura-te, izbavitorul atator suflete sortite pieirii;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC VI

O, sfinte ierarhe Ioane, ca un nou Moise gangav te-ai aratat, scotand poporul tau din robie. Izbaveste-ne si pe noi din prinsoarea pacatului si din cursa vrajmasului mantuirii noastre, ca sa strigam catre Dumnezeu: Aliluia!

ICOS VI

O, bunule Pastor! Bucura-te, caci ai stralucit prin rugaciunile tale fierbinti si ai savarsit imposibilul, reusind sa convingi autoritatile lumii acesteia sa se indure de cei pastoriti de tine. Pentru aceea si noi impreuna cu ei multumind, iti cantam:

Bucura-te, sprijin de nadejde celor ce te cheama cu staruinta;
Bucura-te, cel ce izbavesti de moartea cea nedreapta;
Bucura-te, cel ce pazesti de cleveteala si calomnii;
Bucura-te, aparatorul celor nevinovati de catuse;
Bucura-te, cel ce respingi atacul paganilor;
Bucura-te, cel ce nimicesti minciuna si descoperi adevarul;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC VII

Dorind cu inflacarare a-i proslavi pe sfintii din vechime ai Apusului instrainat de adevar, tu ai restabilit cinstirea lor in Biserica Ortodoxa, o iubitorule al preacuviosilor Rasaritului si Apusului! In Ceruri salasluind acum impreuna cu ei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, cei care-I cantam pe pamant lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS VII

Nou cuvios ales al lui Dumnezeu vazandu-te, aparut-ai in aceste vremuri din urma, imrpeuna cu sfintii ierarhi ai vechii Galii. Si, precum unul dintre acestia, ai insufletit turma ta a pastra Credinta Ortodoxa, asa cum o marturiseau si ei odinioara in Apus. Pentru aceea, ajuta-ne sa ramanem in adevarata credinta si pe noi, cei ce-ti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, noule Martine, prin infranarea, nevointele si minunile tale;
Bucura-te, noule Ghermane, prin marturisirea credintei Ortodoxe;
Bucura-te, noule Ilarie, prin dumnezeiasca teologhisire;
Bucura-te, noule Grigorie, prin cinstirea si proslavirea cuviosilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, noule Fauste, prin dragostea ta nobila si prin ravna cea monahiceasca;
Bucura-te, noule Cezarie, prin pastrarea cu strictete a canoanelor dumnezeiestii Biserici;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC VIII

Stranie minune vedem la sfarsitul vietii tale, mult patimitorule sfinte Ioane. Caci trimis fiind in Lumea Noua, ca sa propovaduiesti acolo crestinismul primelor veacuri, ai suferit prigoana, fiindca ai dorit sa ramai drept, pregatindu-ti sufletul pentru Imparatia cereasca. Mirandu-ne acum de rabdarea si de suferintele tale, cu multumire strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS VIII

Lucratorule desavarsit in via lui Hristos, cel ce n-ai cunoscut odihna pana la sfarsitul vietii tale trudnice, ajuta-ne si noua, nevrednicilor, in lucrarile noastre sa ramanem credinciosi pana la sfarsit lui Dumnezeu. Pentru aceea, si noi te laudam, minunate Ioane, cuviosul lui Dumnezeu, cantandu-ti asa:

Bucura-te, cel ce ai rabdat pana la sfarsit, dobandind mantuirea;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit a muri in fata icoanei Maicii Domnului;
Bucura-te, pastrator credincios al credintei, in mijlocul prigoanei celei nedrepte;
Bucura-te, ca bun pastor al turmei fiind, moartea o ai primit, ca un ierarh carmuitor, sezand;
Bucura-te, ca dupa moarte, prin miraculoasa ta intoarcere, turma ti-ai consolat;
Bucura-te, savarsitorul multor minuni pentru cei ce alearga la racla ta, cu credinta si cu dragoste;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC IX

Toata firea ingereasca s-a bucurat de inaltarea sufletului tau la Ceruri. Pentru aceea, si noi mirandu-ne de minunile tale faptuite pre pamant si descoperite prin lucrarea Sfantului Duh, lui Dumnezeu Ii cantam: Aliluia!

ICOS IX

Ritorii cei mult vorbitori nu pot descrie asprimea sfintei tale vieti, dreptule parinte Ioane, lacas sfintit al lui Dumnezeu, Celui de necuprins. O, ce minunata aratare dumenezeiasca, descoperita in veacul nostru putin credincios! Pentru aceea, necontenit, cu mare glas te marim, cantandu-ti acestea:

Bucura-te, palat al dumnezeiestilor porunci;
Bucura-te, mica si firava adapostire, in care a incaput frumusetea lacasurilor ingeresti;
Bucura-te, scara prin care lesne urcam la Ceruri;
Bucura-te, liman in care toate suferintele isi afla grabnic vindecare;
Bucura-te, camara tainica a rugaciunii statornice;
Bucura-te, templu luminat de Duhul Sfant;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC X

Lumea voind s-o mantuiasca, izbavitorul tuturor trimis-a un nou sfant printre noi, chemandu-ne astfel prin el din adancurile sumbre ale pacatului. Auzind aceasta chemare a ta la pocainta, noi, cei saraci in virtuti, lui Dumnezeu Ii cantam: Aliluia!

ICOS X

Zid esti tuturor celor ce alearga catre cereasca ta mijlocire, parinte Ioane. Pentru aceasta, ingradeste-ne si pe noi de atacurile demonilor si ne izbaveste de suferinte, napaste si nevoi pe noi, cei ce cu credinta strigam catre tine:

Bucura-te, vederea celor orbi sufleteste;
Bucura-te, caci prin puterea rugaciunii, ai intors la viata pe cei aflati in agonie;
Bucura-te, cel ce pazesti de razvratire si de razboiul cel dintre noi;
Bucura-te, roua salvatoare celor ce pier in vapaia deznadejdii;
Bucura-te, parinte binevoitor al celor insingurati si parasiti;
Bucura-te, dascal sfant al celor ce cauta Adevarul;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC XI

Viata ta fericite Ioane, a fost ca un imn inchinat Preasfintei Treimi, incercandu-i pe toti prin gandurile, cunostintele si faptele tale minunate. Fiindca ai talmacit cu atata intelepciune poruncile adevaratei credinte, calauzindu-ne cu credinta, nadejde si dragoste, lui Dumnezeu Unul in Treime sa-I cantam: Aliluia!

ICOS XI

Luminator stralucit al Ortodoxiei ai fost pentru cei aflati in intunericul necunostintei, o pastorule ales al turmei lui Hristos. Asa si dupa adormirea ta, celor nestiutori le dezvalui adevarul, luminand sufletele credinciosilor, care aduc aceasta cantare:

Bucura-te, luminare a celor necredinciosi cu dumnezeiasca intelepciune;
Bucura-te, curcubeu al pasnicei bucurii pentru cei blanzi si umili;
Bucura-te, tunet infricosator pentru cei ce staruie in pacat;
Bucura-te, fulger ce lovesti in eresuri;
Bucura-te, stalp al dogmelor Ortodoxe;
Bucura-te, torent de ganduri dumnezeiesti;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

CONDAC XII

Harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu, revarsandu-l cu darnicie asupra noastra, pe acesta cu evlavie recunostinta il primim noi toti, cei ce alergam catre atotputernica ta mijlocire. O, prealaudate parinte Ioane, proslavind minunile tale, lui Dumnezeu sa-I cantam: Aliluia!

ICOS XII

Inaltand imnuri de lauda catre Domnul, corul ceresc se bucura, ca El n-a uitat aceasta lume decazuta si necredincioasa, aratandu-si vointa Sa atotputernica in tine, blandul si umilul Sau slujitor. O, prealaudate parinte Ioane, cu toti sfintii minunandu-ne, ne inchinam tie si te cinstim asa:

Bucura-te, noule astru ce stralucesti in Ceruri;
Bucura-te, noule profet, trimis mai inainte de asaltul final al celui rau;
Bucura-te, noule Iona, care proorocesti pieirea drept urmare a pacatelor;
Bucura-te, noule Botezator, care ii chemi pe toti la rugaciune si pocainta;
Bucura-te, noule Pavele, cel ce ai indurat toate greutatile propovaduirii Evangheliei;
Bucura-te, noule apostole, propovaduitorul credintei celei pline de frumusete;
Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor celor din urma!

CONDAC XIII

O, Prealuminate si preaminunate cuvios al lui Dumnezeu, ierarhe Ioane, parintele nostru, mangaierea tuturor celor scarbiti, primeste acum prinosul rugaciunii noastre si roaga-te catre Domnul sa ne izbaveasca de focul gheenei prin mijlocirea ta cea bineplacuta lui Dumnezeu, caci tu singur dupa moarte ai zis: „Spuneti-le oamenilor: desi am murit, sunt viu”. Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Dupa aceea se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune catre Sfantul Ierarh Ioan
Facatorul de minuni al vremurilor din urma

O, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, bunule pastor si tainicule vazator al sufletelor omenesti! Acum te rogi inaintea Prestolului dumnezeiesc, precum singur ai zis: „Desi am murit, sunt viu”. Roaga-L pe Dumnezeu Cel Atotmilostiv sa ne daruiasca iertare de pacate, ca sa ne recapatam puterea duhovniceasca, sa scapam de amaraciunea acestei lumi si sa strigam catre Domnul, ca sa ne dea smerenie si inspiratie duhovniceasca, cuget dumnezeiesc si duh evlavios in toate caile noastre. Tu care ai fost ocrotitor milostiv al orfanilor si indrumator incercat pe pamant, fii acum calauza si pentru noi, ca un nou Moise, iar in discordiile bisericesti povata atotcuprinzatoare a lui Hristos. Asculta plangerea tinerilor descumpaniti si de indracire cuprinsi; scutura lancezeala plictiselii abatuta asupra pastorilor, slabiti de atacurile lumii acesteia si care zac tintuiti de duhul toropelii zadarnice. Cu lacrimi te rugam pe tine, o, inchinatorule inflacarat, vino si la noi, cei care in negura patimilor suntem afundati, asteptand indrumarile tale parintesti. Lumineaza-ne cu lumina neinserata unde te afli tu acum, rugandu-te pentru fiii tai, imprastiati pe toata suprafata pamantului, dar indreptati cu iubirea lor plapanda catre lumina, acolo unde salasluieste Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine cinstea si Imparatia, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Acatistul sfantului Ioan Maximovici a fost alcatuit in cinstea dascalului sau de catre parintele ieromonah Serafim (Rose) de la Platina (California) in slavona si incuviintat de catre Preasfintitul Nectarie (Kontevici) de Seattle.