Tâlcuire a Sfântului Teofan Zăvorâtul la Duminica întâi a Postului (a Ortodoxiei)

[Evr. 11,24-26,32-40; In. l, 43-51 -12,2] (a Ortodoxiei).

Nu uita cuvântul drept pe care l-ai spus lui Dumnezeu, înnoind legământul cu El, care fusese stricat, cu gând viclean, de către tine. Adu-ţi aminte cum şi de ce l-ai călcat şi străduieştete să te fereşti de o nouă trădare.

Nu sunt slăvite vorbele alese – slăvită e credincioşia.

Oare a avea legământ cu împăratul nu e un lucru aducător de slavă? Cu cât mai multă slavă este deci în a avea legământ cu împăratul împăraţilor?! Dar slava aceasta se va preface în ruşine, de nu vei fi credincios legământului. Câţi oameni mari n-au fost slăviţi de la începutul lumii, şi toţi au fost slăviţi pentru credincioşia în care s-au ţinut, în ciuda marilor necazuri şi nevoi pe care le-au avut de pătimit pentru aceasta: „Au suferit batjocuri şi bătăi, ba chiar şi lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie si în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, si în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pămîntului…

De aceea si noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să alergăm cu stăruinţă în lupta ce ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul si Plinitorul credinţei noastre” (Evr. 11, 36-38; 12,1-2).

din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Anunțuri

Tâlcuire a Sfântului Teofan Zăvorâtul la Sâmbăta cea Curată

 [Evr. 1, 1-12; Mc. 2, 23 – 3, 5]. S-au apropiat oamenii de paharul Domnului, au fost la cina Domnului: Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Mare zi a Domnului este astăzi!

Preaslăvită prăznuire în cer! Nu este oraş, nici sat, nici casă în care cineva să nu se fi împărtăşit. Pe toată întinderea Rusiei, peste tot în miazăzi şi la răsărit sunt atâţia oameni înveşmântaţi în haina albă a dreptăţii, care au gustat din viaţa dumnezeiască şi s-au unit cu Domnul întru adevăr!
Înnoitu-s-a trupul Domnului – trupul Bisericii, şi s-a înveşmântat în slava sa cea adevărată, ascunsă de ochii oamenilor, însă văzută de ochii îngereşti, închinatu-s-au îngerii Celui Întâi-Născut atunci când El a fost adus în lume întru puterea Sa, iar acum I s-au închinat pentru că lumea este adusă iarăşi la El. I s-au închinat şi au cântat: „Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăţii – toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai
dreptatea şi ai urât fărădelegea” (Ps. 44, 7-8).

din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Sf Nicolae Velimirovici – Inima în Marele Post (prima săptamână)

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” (Pilde 23:26)

1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!

4. În inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. În inimă viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se îndreaptă spre mormânt şi dincolo de mormânt. Oare cât preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept, dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.”(I Cor. 1:25)

5. Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie sunt pământul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate împărăţiile ştiute şi neştiute?

6. Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, gârboviţi şi traşi, se sprijină ori în baston, ori de mâna cuiva? Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii înainte de putrezirea pielii şi oaselor.

7. Fericiţi sunt cei ce din tinereţe nu s’au îndrăgostit de nici o frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbeşte şi a cărui frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste însutită, şi inima lor Dumnezeu o va rândui lângă inima Sa.

8. Postul înseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi întărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta în cea dintâi săptămână a Marelui Post.

9. Întărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie în inimă. De aceea se citeşte la începutul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!”

10. Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea şi au întărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinţii Antonie, Pavel, Efthímie, Avxentie, Avramie, Savva, Visaríon, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosíma, Haríton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel Sfinţit, Simeon şi Alipie Stâlpnicul, Onufrie, Pahomie, Petru şi Athanasie Athonitul, şi cei dimpreună cu dânşii.

11. Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare şi femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către Hristos – Sfintele Thécla, Xenía, Evpraxía, Anastasía, Matróna, Sarà, Maria Eghipteanca, Pelaghía, Thaisía, Theodúla, Vasilísa şi cele dimpreună cu ele.

12. Dacă îţi sunt departe după loc sau după vreme, atunci aminteşte-ţi de acele slăvite nume din neamul tău – Sfânta Parascheva, Sfântul Sava – slava Serbiei, Sfinţii Ioanníchie de la Devici, Petru de la Korişa, Vasílie al Ostrogului, Prohor, Gavriíl, Ioachim, Ioan al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile lor şi cu rugăciunea au sfinţit ţara în care vieţuieşti.

13. Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima ta!” Acelui glas au răspuns şi inima lor întru totul au dat-o Dumnezeului şi Ziditorului lor.

pdf: Sf Nicolae Velimirovici – Inima in Marele Post

sursa: ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/

Tâlcuire a Sfântului Teofan Zăvorâtul la Vinerea cea Curată

„Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Pilde 3, 34).

Să-ţi aduci aminte de aceste cuvinte mai ales când mergi la spovedanie. Trufia este lucrul care leagă cel mai strâns limba ca să nu spună: sunt păcătos. Smereşte-te deci înaintea Domnului, nu te cruţa, nu te teme de faţa omului. Descoperă-ţi ruşinea, ca să te speli; arată-ţi rănile, ca să te curăţesti; povesteşte toate nedreptăţile tale, ca să te îndreptezi.
Cu cât vei fi mai lipsit de milă faţă de tine însuţi, cu atât mai milostiv va fi faţă de tine Domnul şi vei pleca plin de dulcele simţământ că eşti miluit.

Acesta este harul Domnului nostru Iisus Hristos, dat de El celor ce se smeresc prin mărturisirea nefăţarnică a păcatelor pe care le au.

din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Tâlcuire a Sfântului Teofan Zăvorâtul la Joia cea Curată

foto: orthognosia

„Teme-te de Dumnezeu şi te fereşte de tot răul” (Pilde 3, 7).

Hotarul postirii tale să fie următorul: la sfârşitul lui, în tine să se sălăşluiască frica de Dumnezeu şi să se înrădăcineze hotărârea nestrămutată de a te feri de tot răul, chiar dacă pentru aceasta ar trebui să pierzi totul, chiar şi viaţa. Pentru aceasta, nu te mărgini numai la rânduiala cea din afară a postirii, ci ocupă-te de tine cu deosebită luare aminte, intră în tine însuţi şi priveşte chipul gândurilor tale: oare conglăsuieşte el întru totul cu nem-incinosul cuvânt al lui Dumnezeu?
Cercetează-ţi înclinările şi dispoziţiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul şi Evanghelia? Cercetează-ţi întreaga viaţă: este ea, oare, pe de-a-ntregul în conglăsuire cu poruncile lui Dumnezeu? Să deplângi şi să urăşti toate lucrurile potrivnice lui Dumnezeu, hotărând ca de-acum înainte să nu te mai întorci la ele. Dacă vei face astfel, înţelept vei fi; iar dacă nu, nu vei fi nicidecum.

din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Tâlcuire a Sfântului Teofan Zăvorâtul la Miercurea cea Curată

sursa: pravicon.com

„De vei chema înţelepciunea şi spre cunoştinţă vei îndrepta glasul tău, şi de o vei căuta pe dânsa ca pe argint şi de o vei săpa ca pe o comoară, atunci vei afla frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezeu o vei afla” (Pilde 2, 3-5).

Rădăcina vieţii plăcute lui Dumnezeu este frica de Domnul, îndată ce aceasta va veni, puterea ziditoare va reorândui totul în tine şi va reface în tine minunata rânduială – cosmosul [1]duhovnicesc.

Cum poate fi dobândită frica de Dumnezeu? Ea e în tine, atâta doar că e înăbuşită: trebuie să o învii.

Pentru aceasta, dă glas raţiunii tale şi deschide-ţi inima pentru a primi insuflările adevărului. Până acum, raţiunii nu i s-a dat cuvântul: a fost în robie şi nu îndrăznea să rostească învăţături sănătoase: ei bine, acum să vorbească. Ea va începe să grăiască despre faptul că Dumnezeu este Atotţiitor, că El te ţine şi te poate arunca în orice clipă; despre faptul că Dumnezeu este pretutindeni şi ştie toate, vede totul în tine şi se mânie asupra ta pentru tot ce e rău în tine; despre faptul că El este Drept Judecător, gata să te pedepsească chiar acum, dar cu milostivire îşi înfrânează mânia până la o vreme; despre moarte, care e gata în orice clipă să te înşface si să te predea judecăţii şi răzbunării.

Ascultă şi pătrunde-ţi inima de simţirea acestor adevăruri. De vei trezi acest simţământ, împreună cu el va veni şi frica de Dumnezeu. Aceştia sunt zorii vieţii.

din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

~~~+~~~

[1]– Kosmos are în limba greacă semnificaţia de „ordine, armonie”, de unde, prin extensie, sensul de „podoabă”, precum şi acela, mult mai familiar contemporanilor noştri, de „cosmos, lume, univers” (totalitatea lucrurilor existente privite ca ansamblu armonic, supus unor anumite rânduieli) – n. tr.

Tâlcuire a Sfântului Teofan Zăvorâtul la Marţea cea Curată

Se citeşte despre zidire, despre starea cea dintâi de cădere şi despre făgăduinţa mântuirii în Domnul nostru Iisus Hristos.

Ia aminte şi învaţă!

Cazi la Domnul – şi El îţi va da lumină care va lumina întunericul păcatelor tale, aşezând pe reazem trainic gândurile tale care se înviforează şi dorinţele inimii tale iubitoare de păcat – hotărârea cea bună de a lucra pentru El neclintit si neabătut, va întocmi uscatul şi marea, va aşeza fiecare lucru la locul său. Atunci, vei începe să odrăsleşti mai întâi verdeaţă, ierburi si copaci – începutul virtuţilor, iar apoi şi făpturi cu viaţă – fapte cu desăvârşire duhovniceşti şi plăcute lui Dumnezeu, până ce, în cele din urmă, vor fi refăcute în tine chipul si asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum ai fost zidit întru început. Toate acestea ţi le va face ţie Domnul în aceste şase zile ale zidirii duhovniceşti, ale postirii tale, dacă le vei petrece cu luare-aminte, cu evlavie şi cu inimă înfrântă.

din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Kyra Sarakosti – adică Doamna Post (sau Doamna „40 de zile”)

Doamna Post sau Doamna Patruzeci de zile reprezintă o tradiţie ortodoxă locală din Grecia a calendarul Postului Mare.

Doamna Patruzeci de zile nu are gură deoarece posteşte, mâinile îi sînt încrucişate a rugăciune şi are şapte picioare.
Cu fiecare săptămâna încheiată, i se „taie” un picior din cele 7, ultimul picior fiindu-i tăiat în Sâmbăta Mare.

Citiţi de asemenea :  A Child’s Lent Remembered

Post cu folos!

Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul în Lunea cea Curată

Lagana_(λαγάνα) ( pâinea pe care o mănâncă grecii în Lunea Curată )

„A venit postul, maica înfrânării.” Dar ce fel de vreme a fost până în această zi? Vreme de desfrânare. Sufletul desfrâna cu toate lucrurile plăcute care-i cădeau sub ochi, şi cu oameni, şi cu lucruri, şi mai ales cu patimile păcătoase. Tot omul îşi are patima sa, căreia îi face pe plac întru totul. E vremea să punem capăt acestei stări de lucruri.

Fiecare să priceapă care este Dalila sa, care îl leagă şi îl dă în mâinile răilor vrăjmaşi și s-o îndepărteze şi atunci ţi se va da mai mult decât lui Samson: nu numai că perii – gândurile bune – vor creşte iar, şi nu numai că puterea – tăria voinţei – ţi se va întoarce, ci și ochii ţi se vor deschide – mintea ta va deveni văzătoare şi va vedea pe Dumnezeu, pe sine însăşi şi tot ce te înconjoară în lumina cea adevărată. Iată acum vremea bine primită! Iată acum ziua mântuirii!

din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” – Sfântul Teofan Zăvorâtul