Faceți live cu Dumnezeu la lumina candelei…

Dragii mei,

iertați-mă că intervin în intimitatea sufletelor voastre, dar explozia de live-uri menite să înlocuiască rugăciunea din biserici mă face să zic cîteva cuvinte despre ceea ce este rugăciunea.

Cu mîna pe inimă, mă îndoiesc de calitatea unei rugăciuni făcută cu telefonul în mînă sau de mătăniile bătute în fața computerului pornit.

Rugăciunea nu este conectarea cu alți oameni, oricît de buni ar fi ei și bineintenționați, ci este conectarea cu Dumnezeu. Aveți ocazia să exersați rugăciunea în cămările voastre, așa cum ne-a învățat Hristos.

Dacă este printre voi cineva dornic să se roage, să aștepte să adoarmă copii și să se retragă într-un colț curat, după ce va stinge telefonul, laptopul, televizorul și becurile electrice. Faceți o căndeluță dintr-un pahar umplut cu ulei, folosind un capac de tablă găurită și un muc de vată. Simpla stare în fața unei candele aprinse într-o cameră întunecată vă va adînci în rugăciune mai mult decît toate live-urile, chiar dacă acestea s-ar transmite direct din Cer.

Primul lucru care se cere de la un rugător este să se desprindă de toate lucrurile pămîntești, de toate gîndurile, asemenea celui care este închis în propriul cavou de viu. Exersați această stare și negreșit veți păși în Împărăția lui Dumnezeu în chip simțit. Din această stare rugați-vă mai apoi pentru casa voastră și pentru întreaga lume, fără multe vorbe.

Dacă, făcînd așa, veți fi cuprinși de o stare de pace profundă, nu vă grăbiți să citiți mult. Faceți trei închinăciuni cuviincioase în fața lui Hristos Cel viu, zicînd rugăciunile începătoare. Apoi citiți cîțiva psalmi: 102, 145, 33. Apoi ziceți „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..” de trei ori, iar de veți simți să spuneți mai mult, spuneți. Închinați-vă cu cîte o metanie la fiecare din Sfinții pe care îi iubiți. Apoi așezați-vă pe un scăunel sau la marginea patului și stați așa, păstrînd pacea primită, în întuneric, fără a lăsa emoțiile de nici un fel să vă readucă degrabă în lumea aceasta plină de tulburare.

Faptul că mașinile nu se mai aud noaptea, iar voi nu aveți a vă trezi dimineața devreme, e un prilej minunat pentru a trăi experiența rugăciunii pe care poate nu ați trăit-o pînă acum.

Dacă aveți lumînări, e foarte bine. E bine să aveți și tămîie. Mirosurile curate fac bine sufletului și ajută mintea să se adune. Dacă sînteți o familie credincioasă, puteți să vă rugați scurt împreună cu copiii, repet scurt, ca să nu transormați totul într-o obligație obositoare. Dar neapărat să vă rugați singuri după ce adorm toți, căci această rugăciune nu aveți ocazia să o trăiți majoritatea dintre voi.

Faceți live cu Dumnezeu la lumina candelei.

Vă doresc tuturor să trăiți cele mai frumoase clipe cu Dumnezeu.

Dacă o să mă pomeniți și pe mine, o să fiu foarte bucuros.

Mulțumesc frumos că ați citit aceste rînduri.

Pr. Savatie Bastovoi

„Prețul iubirii”- o nouă carte în curs de apariție la Editura Cathisma a părintelui Savatie Baștovoi!

„În iubire noi ne pierdem identitatea, murind în chip mistic pentru celălalt. Renunțăm la tot ce sîntem, la orgoliu, la dorințe personale, la odihnă, la bucurii, la locul nostru, doar pentru a ne afla lîngă cel iubit și a fi pe placul lui. Apostolul Pavel descrie și el iubirea în același chip: „dragostea nu caută ale sale, ci ale aproapelui”. Cu alte cuvinte, dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt.

Cu cît omul e mai plin de sine, cu atît iubirea lui este mai slabă. Cu cît atenția și interesul pentru propria mea persoană sînt mai vii, cu atît este mai moartă iubirea mea pentru celălalt. Toate se învîrt în jurul meu, iar celălalt este încă un pretext de a mă împlini pe mine însumi.

Cei ce se iubesc încep să semene între ei. În­dră­gostitul începe să vorbească cu cuvintele celui iubit, începe să asculte muzica pe care o ascultă el, să citească aceleași cărți, să iubească aceleași lo­curi, aceeași mîncare, să aibă aceeași credință și să împărtășească aceleași bucurii. Cel ce iubește devine întru totul ca cel iubit, vorbind aceleași lucruri și măr­turisind același crez. Bucuria lui este bucuria celuilalt și tristețea lor este comună. Pentru că sînt uniți în chip desăvîrșit prin iubire, murind pentru sine și trăind în celălalt, fiecare purtînd în sine chipul și glasul celui iubit, avînd același cuget și aceeași dorință”.

Savatie Baștovoi – „Prețul iubirii” (în curs de apariție la editura Cathisma)

sursa: pagina de facebook a părintelui Savatie Baștovoi

O pildă a postirii

Călugării din Pustia Egiptului erau vestiți pentru viața lor aspră. Mîncarea lor erau curmalele, puțin grîu, rădăcini pe care le mîncau, de regulă, nefierte și nepuse la foc.

Se spune că odată cineva din Alexandria a adus în dar fiecărui frate cîte un vas cu untdelemn sigilat cu ipsos. La vremea secerișului, cînd fiecare frate aducea la stareț tot ce i-a rămas din proviziile de peste an, căci secerișul era vremea cînd știau cu încredințare că iarăși vor avea mîncare, fiecare frate a adus și vasul său cu untdelemn.

Între ei era și Sfîntul Veniamin care nu destupase vasul, ci, făcîndu-i gaură cu un ac, a gustat foarte puțin ulei, ceea ce îl făcea să se mîndrească. Cu gîndul aceasta a mers să înnapoieze vasul, urmărind să vadă vasele golite ale fraților. Doar că atunci cînd a ajuns la obște, a văzut că toate vasele erau sigilate și doar al lui avea o găurică din care s-a mîncat ulei.

Această pildă a postirii care trebuie împreunată cu nejudecarea și alungarea oricărei trufii se regăsește în Patericul Egiptean, o carte fundamentală pentru tradiția ascetică ortodoxă. Postiți, dar nu uitați să aveți inima curată, ferită de orice mîndrie asupra celorlați.

Părintele Savatie Baștovoi – https://antiparenting.ro/cum-sa-postesti-fara-sa-te-mindresti-sfat-de-la-calugarii-egipteni-din-sec-al-iv-lea/

Părintele Savatie Baștovoi: O carte despre Dumnezeu – „Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei ”

Părintele Savatie Baștovoi: Vreau să vă spun că tocmai am teminat de scris o carte care astăzi intră în tipar. E genul acela de carte care se scrie în timp real, așa cum s-a scris Antiparenting, doar că, de această dată, fără spectatori, ca să nu iasă cu scandal 🙂

Capitolele erau trimise la editură pe măsura scrierii și corectura venea din urmă pentru ca, atunci cînd eu voi pune ultimul punct, să o și putem trimite la tipar, astfel încît să o avem în preajma sărbătorilor. Este o carte de toată frumusețea în format mare Antiparenting, cartonată. Este cartea pe care o iubesc cel mai mult pentru că este o carte despre Dumnezeu. Dintotdeauna mi-am dorit să scriu o carte frumoasă despre Dumnezeu și acum simt că altfel nici nu se putea.

Fiți atenți pentru că surprizele sînt mai mari decît la Antiparenting