CUVÂNTUL DOR ZIC UNII…

Cuvântul dor, zic unii, nu poate fi tradus. A râs până la floare salcâmul când i-am spus. ”Acestea sunt povești, numai de dragul lunii. Cum poți traduce dorul de nu știi să-nflorești spre limpezimi tot lutul? Și-apoi, contează vorba, chiar dacă-n mii de limbi ai învăța s-o schimbi, de nu ar fi tăcerea și floarea…

Gândul zilei

… rugăciunea începe chiar în momentul când ne întoarcem către Dumnezeu, aducându-I nu atât nevoile, cât dorul inimii şi al întregii noastre fiinţe. Mitropolitul Antonie de Suroj, ”Făcând din viaţă rugăciune”

„Ich habe genug”, cantata lui Bach, trăita de Părintele Serafim Rose

Dacă s-a spus că Dostoievski i-a dăruit lui Eugene ortodoxia, atunci pe bună dreptate se poate spune că Bach i l-a dat pe Hristos. Alison […] Compozitorul german Johan Sebastian Bach, a fost compozitorul esenţial în viaţa lui Eugene. „Muzica pe care o ascultam, era aproape în întregime Bach”, continuă Alison. „Prietenului nostru Albert Carter…

Gândul zilei

Dumnezeu vorbeşte fiecăruia numai înainte de a-l face, atunci se duce cu el tăcând în afară din noapte. Dar cuvintele, înainte ca fiecare să încapă, aceste noroase cuvinte, sunt: Trimis afară de simţurile tale, du-te până la marginea dorului tău; dă-Mi veştmânt. În dosul lucrurilor să creşti ca un foc, ca umbrele lor, întinse, să…

Dorul de bunătatea lui Dumnezeu

Arhimandritul Jacob E firesc pentru un credincios să dorească ca încă din această viaţă să experimenteze oarecum palpabil binefacerile şi dragostea lui Dumnezeu. „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul.” Nimeni nu ajunge la credinţă fără a nădăjdui într-o anume fericire, încă din această lume. Bucuria e una din promisiunile făcute de Domnul Hristos ucenicilor…

The Ascension

For the last time Jesus blessed the group of the faithful. Then they saw Him soar above the earth, rising by His own power, From the Mount of Olives, He saw, round about, the places which He sojourned while on earth, from birth to death, which had been sanctified by his presence; the pale brown…

Gandul zilei

Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută. (Cântarea Cântărilor 2:14)