Arhive pe categorii: Uncategorized

Ispite- Sfântul Isaac Sirul

Însemnări pe Cale

A te incredinta lui Dumnezeu inseamnă a nu mai fi mistuit, începând de atunci, de spaima sau de frica de ceva, şi a nu mai fi chinuit de un gând care ne şopteşte că nimeni n-are grijă de noi.

Când însă cineva cade în gândul său din această încredere, el începe să cadă în mii de ispite cum spune fericitul Tâlcuitor [Teodor al Mopsuestiei] în Comentariul său la Matei:

„Tot gândul satanei e să-l convingă pe om că Dumnezeu nu se îngrijeşte de el, căci ştie că atâta timp cât suntem siguri de aceasta sufletul nostru sălăşluieşte intr-o pace desăvârşită; iar atunci vom avea dragoste de Dumnezeu şi ne vom îngriji de tot ce-I place.

Acest gând se sârguieşte satana sa-l smulgă din noi.”

sursa: Sf Isaac Sirul: Cuvinte către singuratici, partea 2, recent descoperită

Vezi articolul original

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Răbdarea- Sfântul Isaac Sirul

Însemnări pe Cale

Unul dintre Sfinţii Părinţi a spus:

Odată, când eram foarte întristat din pricina încercărilor, am mers la un pustnic bătrân. Acesta era bolnav şi ţintuit la pat. După ce am luat binecuvântarea lui, m-am aşezat lângă el şi i-am spus:

Părinte, fa o rugăciune pentru mine, căci mult mă mâhnesc din pricina ispitelor diavoleşti.

Atunci, stareţul deschizându-şi ochii mi-a spus:

– Fiul meu, tu eşti tânăr şi de aceea nu îngăduie Dumnezeu să fii copleşit de ispite mai presus de puterea ta.

– Deşi sunt tânăr, am ispite pe care numai oamenii virtuoşi le au.

– Dumnezeu vrea să te facă înţelept.

– Cum mă va face înţelept? Eu în fiecare zi gust moartea sufletului.

– Încetează, fiul meu! Am spus că Dumnezeu te iubeşte şi îţi va da harul Său. Să ştii, fiul meu, că treizeci de ani m-am luptat cu demonii şi timp de douăzeci de ani nu…

Vezi articolul original 129 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

N-aţi văzut pe dragul sufletului meu?” (Cântarea Cântărilor 3,3)

Însemnări pe Cale

Eram foarte tânăr şi destul de disperat, când m-am dus la o conferinţă a unui cunoscut profesor de teologie. La sfârşit s-au trimis bileţele cu întrebări. A citit cu voce tare, plăcut impresionat, rugămintea copilărească pe care i-am adresat-o: Vorbiţi-ne un minut doar ca un om care Îl iubeşte pe Iisus… Pe chip i-a înflorit un zâmbet care m-a făcut să-mi dau seama cum arăta adolescent. Apoi, fără un cuvânt, şi-a scos ochelarii, i-a aşezat încet pe masă şi s-a lăsat, suspinând adânc, pe speteaza scaunului. După vreo zece secunde în care l-am privit bronzându-se la lumina propriului surâs, detaşat ca un prunc adormit la sânul mamei, parcă un duh rău i-a adus aminte că e profesor: cu gesturi bruşte, aproape speriate, a revenit la morga universitară, spunând apăsat, sentenţios, cu ochelarii bine înfipţi pe nas, că pe Dumnezeu Îl iubesc doar cei care Îi împlinesc poruncile. După happeningul acela…

Vezi articolul original 574 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Credință și Cultură. Părintele Arsenie Boca. Între dezinformare și adevăr (09 07 2018)

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Rugăciunea nerăbdătorului. De la părintele Iachint

JURNAL DE MIGRANT

În documentarea mea orientală am întâlnit un bătrân luminos, fascinat de Ortodoxia românească – chiar dacă el făcea parte dintr-o confesiune necalcedoniană. Comoara noastră, spunea el, o reprezintă mănăstirile care au ţinut aprinsă candela dreptei credinţe.

Marile mănăstiri au fost repere pentru credincioşi în vremuri de cârmuire atee, au fost vetre de cultură şi educaţie, când în şcoli ni se vorbea despre descendența din primatele Africii. Mănăstirile au fost loc de înduhovnicire pentru preoţii din parohii. Într-un cuvânt, au fost totul pentru Ortodoxia noastră. De ce au stat aşa lucrurile? Pentru că în sânul mănăstirilor s-au mistuit candelele marilor duhovnici şi părinţi ai neamului românesc. Cum am putea privi spre Ortodoxia românească fără părinţii Cleopa, Paisie de la Sihla, Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca? Mai lipseşte vreun nume, cel puţin pentru Moldova? Da, măcar unul – acela al părintelui Iachint Unciuleac.

Nu avem cum să ne bucurăm de tot…

Vezi articolul original 271 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Î M B R Ă Ț I Ș A R E A

Scrie un comentariu

by | 29 aprilie 2018 · 21:10

frumuseţe

Însemnări pe Cale

Demult n-am mai văzut atâta frumuseţe. Şi această frumuseţe glăsuieşte dar noi uităm să o ascultăm.(…)
(Părintele Alexander Schmemann)

Vezi articolul original

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Conferinta Maica Siluana – ASCOR Cluj-Napoca

Însemnări pe Cale

Vezi articolul original

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized