Arhive pe categorii: Poezie

dacă există iubire din goluri se naşte plinul…

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Metanie

Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Că într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rana
o cădelnița spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.

Radu Gyr

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Trăiesc acum când veacu-i pe sfârşite

Rainer Maria Rilke

Trăiesc acum, când veacu-i pe sfârşite.
Simţi suflul unei file mari ce-adie,
pe care tu şi eu şi domnu-o scrie,
şi mâini străine o întorc grăbite.

Simţi strălucirea noii pagini,
parcă, pe care totul poate fi trasat.

Puteri tăcute forţa şi-o încearcă
şi se privesc întunecat.

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Silence

Nu-mi pot ridica ochii până la tine
capul plecat nu mi-l pot înălţa
şi nici să grăiesc cuvintele ce ar trebui
spuse.
Însă când vântul toamnei răscoleşte
frunzele moarte, şi trebuie să ne despărţim,
vom ţine în inimă vreun înţeles:
tăcut, căci amândoi am crezut

în El, Care, din dragoste a adus
din nimic şi din tăcere,
lumea pe care a zămislit-o.

„Silence” [Linişte],
de Monahul Damascene Christensen

Scrie un comentariu

Din categoria Gândul zilei, Poezie, Viața și opera Părintelui Serafim Rose

Gândul zilei

Nu mă deranjează indiferența omului față de mine, mă deranjează indiferența omului față de Dumnezeu! Dumnezeu ne-a dăruit viața şi tot ce ne înconjoară, am fi ipocriți să fim indiferenți față de El! Ce frumos este Dumnezeu prin simțirea pe care ne-o dă! Cât de Minutat şi de Milostiv este El cu noi!? De câte ori nu ne ridică din prăpastia disperării şi ne pune pe culmea fericirii!? Dumnezeule, te iubesc!

Părintele Ioan Danci

DIN ISTORIA TRANDAFIRULUI

Azi dimineață
trandafirul,
care ieri m-a înțepat,
avea o lacrimă în ochi.
Soarele
nu trebuia să-l certe-atât de rău!
I-am povestit atunci
cum palmei înțepate
ai pus sărutul tău
spunându-mi:
” Nu plânge,
ăsta-i semn de împărat!”
Și știi ce i-am promis
să-l mângâi de a soarelui dojană?
Chiar de-aș avea întregul paradis,
numai pe tine te-aș alege de coroană!

Părintele Dumitru Ichim

Scrie un comentariu

Din categoria Duhovnicești, Gândul zilei, Poezie

dacă aţi şti cât e de mare dulceaţa şi lărgimea şi tăria când ajungi la capătul tuturor poves­tirilor … acolo unde limba tace şi unde totul se spune dintr-o suflare!

Unge-mi inima cu untdelemnul milei Tale, Preamilostivul meu Domn.

Fie ca niciodată mânia împotriva celor puternici şi nici dispreţul fată de cei slabi să nu-mi cuprindă ini­ma! Căci totul e mai firav decât roua dimineţii.

Fie ca niciodată să nu se cuibărească în inima mea ura fată de cei ce complotează răul împotriva mea, spre a lua aminte la sfârşitul lor şi să rămân în pace.

Milostivirea deschide calea spre inima tuturor creaturilor şi aduce bucurie. Nemilostivirea aduce ceată la prova şi crează izolare.

Ai milă de robul Tău cel vrednic de milă, Preabună Marie şi descoperă-mi taina milei Tale.

Omul Absolut* este copilul milei Tatălui şi lumina Duhului.

Toată creaţia este doar o poveste despre El. Sorii cei puternici din ceruri şi cele mai mărunte picături de apă din lac poartă într-însele o părticică din istoria, povestea despre El. Toţi ziditorii cerului şi ai pămân­tului, de la preaputernicii serafimi până la stăpânii şi cele mai mărunte particule de praf, grăiesc exact aceeaşi poveste despre El, Care este preesenta lor şi izvorul cel mai dinainte de viată dătător.

Ce sunt toate cele de pe pământ, şi soarele şi luna decât creaţia Lui? Cu adevărat, în acest chip toată creaţia văzută şi nevăzută este Omul Absolut* în po­vestiri.

Esenţa este simplă, dar nu există sfârşit sau număr la povestirile despre esenţă.

Fraţii mei, cum oare pot eu să vă vorbesc despre esenţă, când voi nu înţelegeţi nici măcar povestirile?

Ah, dacă măcar aţi şti cât e de mare dulceaţa şi lărgimea şi tăria când ajungi la capătul tuturor poves­tirilor, acolo unde încep istorisirile şi acolo unde ele se sfârşesc. Acolo unde limba tace şi unde totul se spune dintr-o suflare!

Cât de plictisitoare devin atunci toate îndelungile şi obositoarele povestiri ale creaturilor! Cu adevărat ele sunt tot atât de plictisitoare ca pentru cel obişnuit să vadă fulgerul şi căruia îi spui povestiri despre fulger. Primeşte-mă în Tine, o, Unule Născut Fiule, aşa încât să pot fi unul cu Tine aşa precum am fost înainte de creaţie şi de Cădere*.

Fie ca lunga şi plictisitoarea mea poveste despre Tine să se sfârşească cu vederea Ta, fie şi de o clipă.
Fie ca să moară înşelarea mea în privinţa Ta, care m-ar putea face să cred că sunt ceva fără de Tine, că sunt altceva înafara Ta.

Urechile-mi sunt pline de poveşti. Ochii mei nu mai caută să vadă nimic înafara de Tine, esenţa mea, Cel plin de povestiri.

Din volumul „Rugaciuni pe malul lacului” (XII-a), Sf. Nicolae Velimirovici

Scrie un comentariu

Din categoria Acatiste și rugăciuni, Cărți, Poezie, Sfinți și Sf. Părinți

Gândul zilei

Noi toţi cădem. Mâna de colo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta, nesfârşit de blând.

din ,,Toamnă”, Rainer Maria Rilke  (În românește de Al. Philippide )

2 comentarii

Din categoria Gândul zilei, Poezie

Gândul zilei

Între Dumnezeu şi tine
(fără interpuneri)

Între Dumnezeu şi tine
Nu se află niciun om,
Nici vreun munte, nici vreo vale,
Nici vreo casă, nici vreun pom.
Nu-s nici vorbe, nu-s nici fapte,
Nu-s nici piedici, nici ursite,
Şi nici vise spulberate.
Între Dumnezeu şi tine
Este doar inima ta.
Care are pentru El
Un răspuns: ori nu, ori da.

(din cartea „Aproape de îngeri”, de Mina Ianovici)

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.” (Pildele lui Solomon,  4:23)

Scrie un comentariu

Din categoria Cărți, Gândul zilei, Poezie

CUVÂNTUL DOR ZIC UNII…

Cuvântul dor, zic unii,
nu poate fi tradus.
A râs până la floare
salcâmul când i-am spus.
”Acestea sunt povești,
numai de dragul lunii.
Cum poți traduce dorul
de nu știi să-nflorești
spre limpezimi tot lutul?
Și-apoi, contează vorba,
chiar dacă-n mii de limbi
ai învăța s-o schimbi,
de nu ar fi tăcerea
și floarea ei – sărutul?”

Dumitru Ichim

2 comentarii

Din categoria Poezie

o ceată de îngeri

albastru de... mai departe

știu o ceată de îngeri aparte,

cărora Dumnezeu le-a suflat aripile

cu sidefuri colorate:

unul e roșu,

al doilea e galben,

al treilea e albastru.

zboară câte trei – câte trei,

de când e ziua Sfântului Andrei!

g.mihăiță david

Vezi articolul original

2 comentarii

Din categoria Poezie