un gând…

Uneori, te gândești: merită oare să te atașezi de oameni, dacă pe urmă e așa de greu să te desparți?

– Știi, prietene, orice întâlnire e mai mult decât o despărțire. Înaintea întâlnirii e gol, nu e nimic, iar după despărțire nu mai e gol. Odată ce te-ai întâlnit, nu te mai poți despărți cu totul. Omul rămâne în memorie ca o parte a ei, a memoriei. Partea asta a creat-o el și ea trăiește și uneori intră în contact cu creatorul ei. Ce altceva face să-i simțim pe oamenii dragi chiar și de la distanță?  

fragment din Laur, de Evgheni Vodolazkin

Gândul zilei

În viaţa fiecărui om, în special a Creştinului, există evenimente inexplicabile prin caracterul lor tainic, de neatins pentru mintea omenească.
Cel mai adesea ele se uită, înăbuşite de deşertăciunea vieţii, şi ni le amintim doar la bătrâneţe. Atunci, deodată, ceea ce este tainic şi neînţeles se face înţeles şi simplu. Atunci, la rândul său, vine şi gândul acesta: cum a putut trece omul pe lângă aceste semne ale Dumnezeieştii Pronii, fără să le recunoască, şi apoi să le uite? Fiecare om are parte de asemenea evenimente importante. Oamenii care nu cred în Pronia Dumnezeiască le numesc adesea întâmplări. Creştinul, însă, încredinţat că întreaga lui viaţă se află în mâinile lui Dumnezeu, vede în aceste „întâmplări” un sens profund şi important…

fragment din cartea Viaţa Sfântului Nicon, ultimul stareţ de la Optina