Arhive pe categorii: Duhovnicești

Despre suferințele de bună voie

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Documentar, Duhovnicești

Doar Hristos poate iubi

Scrie un comentariu

Din categoria Documentar, Duhovnicești

Viața și petrecerea Cuviosului Porfirie Kavsokalivitul

Scrie un comentariu

Din categoria Documentar, Duhovnicești, Sfinți și Sf. Părinți

Părintele Sofronie Saharov : ”noi trebuie să ne întemeiem pe Revelație, pe care Domnul nu a anulat-o niciodată…”

Am trăit în chip desăvârșit cu Revelația.

Revelația spune: <<Eu sunt Cel ce sunt>> (Ieșire 3, 14). Dacă spune ”Eu”, (înseamnă că) este Persoană.

Dumnezeu spune: <<Să facem om după chipul și asemănarea Noastră>> (Facere 1, 26). Știința nu poate să spună asta. Aceasta o poate spune numai Revelația.

Iar noi trebuie să ne întemeiem pe Revelație, pe care Domnul nu a anulat-o niciodată…”

Un comentariu

Din categoria Documentar, Duhovnicești, Gândul zilei

Omul-Rândunică

img. google

„Într-o veche legendă populară se povesteşte că rândunelele nu ştiau în vremurile de demult să se mute iarna în ţările calde. Şi când cădea zăpada şi dădea gerul, ele pătimeau amar şi piereau. Văzând aceasta, un om milos s-a înduioşat mult de ele şi a început să încerce tot ce ştia şi putea ca înaintea iernii să le îndrepte pe rândunele spre Miazăzi, spre ţările mai calde. Le făcea semne pe care rândunelele nu le înţelegeau; le momea cu mâncare pe calea spre Miazăzi, dar în zadar; le speria şi le alunga, şi tot nimic. Şi n-a izbândit nimic.

Atunci s-a rugat lui Dumnezeu să-l prefacă în rândunică.

Şi Dumnezeu i-a făcut pe voie şi l-a prefăcut într-o rândunică ce putea gândi şi simţi întocmai ca şi omul. Atunci acel om-rândunică s-a putut înţelege lesne cu celelalte rândunele, şi înaintea iernii le-a dus în ţările calde. Şi de atunci, toate rândunelele s-au deprins să plece iarna în ţările calde.

Bineînţeles, aceasta nu este decât o povestire poetică. Fie, însă, ca ea să îţi ajute ca măcar întrucâtva să înţelegi cum înţelepciunea cea veşnică, născută din Dragostea cea veşnică, S-a arătat ca om între oameni ca să-i ducă pe oamenii care erau îngheţaţi de amărăciunile pământeşti, pe o cale nouă, în ţară caldă, în împărăţia lui Dumnezeu „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Dar şi în acest mărunt trup omenesc Domnul nostru a fost şi a rămas Cel ce este, Acelaşi, Veşnic, întotdeauna aşa cum este dintotdeauna întru nemărginirea împărăţiei Sale duhovniceşti şi a slavei Sale negrăite.”

Sfântul Nicolae Velimirovici

sursa: http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Raspunsuri.pdf

 

Un comentariu

Din categoria Cărți, Duhovnicești

Cuvânt al Mitropolitului Antonie de Suroj

Un comentariu

Din categoria Duhovnicești

Unirea pe care o presupune nunta

O nuntă înseamnă o unire în iubire. Or, iubirea presupune să fii implicat în mod personal și deplin. Nu poți să vii la nuntă cu jumătate de inimă, ci trebuie să vii cu toată inima. La o nuntă, ce este mai puțin decât tot, nu este de ajuns. La o nuntă, la o unire pe care o presupune nunta, de la tot în sus suntem chemați să dăm.

Protos. Hrisostom de la Putna

Scrie un comentariu

Din categoria Duhovnicești

oglinda

Alcătuirea sufletească e cea care dă chip alcătuirii trupeşti; dictonul „cum e sufletul, aşa e şi înfăţişarea” e neîndoielnic foarte adevărat; iar dispoziţia vădită de suflet odată cu trecerea timpului se imprimă ca o constantă a expresiei chipului, care devine un fel de oglindă a dispoziţiei aflate în suflet; căci muşchii şi oasele obişnuiesc să primească o conformaţie similară celei pe care nevoia le-o dictează.

Sfântul Nectarie al Eghinei

Scrie un comentariu

Din categoria Duhovnicești, Gândul zilei, Sfinți și Sf. Părinți

Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!

Un comentariu

Din categoria Duhovnicești

Nedumeriri şi răspunsuri la cele ce ni se întâmplă

Pateric:

L-a întrebat un frate pe avva Pimen:
– Dacă văd un frate despre care am auzit vreo greşeală, nu vreau să-l primesc la mine în chilie; dacă văd unul bun, mă bucur împreună cu el.
– Dacă-i faci fratelui bun puţin bine, fă de două ori atâta celuilalt, că el este cel suferind. Era unul într-o chinovie, pe nume Timotei pustnicul; auzind egumenul veste despre ispita unui frate, îl întrebă pe Timotei despre el. Atunci s-a sfătuit cu el să-l izgonească. Când l-au gonit, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, până s-a primejduit („până era să cadă“.).

Iar Timotei plângea dinaintea lui Dumnezeu, zicând: am păcătuit, iartă-mă.

Atunci a venit la el glas zicându-i: „Timotei, să nu socoteşti că ţi le-am făcut pe acestea pentru altceva, decât pentru că ţi-ai trecut cu vederea fratele în vremea ispitirii lui“.

Sf. Maxim Mărturisitorul:

Fiindcă multe dintre cele ce ni se întâmplă, ni se întâmplă spre îndrumarea noastră sau spre stingerea păcatelor trecute, sau spre îndreptarea neatenţiei prezente, sau spre ocolirea păcatelor viitoare. Cel ce socoteşte aşadar că pentru una din acestea i-a venit încercarea, nu se răzvrăteşte când e lovit, mai ales dacă e conştient de păcatul său, nici nu învinovăţeşte pe acela prin care i-a venit  încercarea, căci fie prin acela fie prin altul, şi a avut să bea paharul judecăţilor dumnezeieşti. Ci el priveşte spre Dumnezeu şi-I mulţumeşte Lui care a îngăduit încercarea, şi se învinovăţeşte pe sine şi primeşte certarea cu inimă bună, purtându-se ca David cu Semei, sau ca Iov cu soţia sa. Nebunul însă roagă pe Dumnezeu să-l miluiască; dar mila nu o primeşte, fiindcă nu a venit precum a voit el, ci precum doctorul sufletelor a socotit că e de folos. Şi de aceea se face nepăsător şi se tulbură şi uneori se războieşte aprins cu dracii, alteori huleşte pe Dumnezeu; astfel arătându-se nemulţumit, nu primeşte decât bâta.

 

Un comentariu

Din categoria Duhovnicești, Sfinți și Sf. Părinți