De dorul Sfintei

JURNAL DE MIGRANT

Probabil la ora asta a început slujba Privegherii în Catedrală…iar eu stau într-o bucătărie londoneză cu o foaie virtuală albă, cu gândul la Iaşi, la Sfânta Parascheva, la viaţă, la greşelile vieţii, la părintele nostru Adam…

„De dorul Raiului”, spune o cântare siriană din secolul la V-lea, ce încă nu a văzut lumina tiparului românesc, Adam s-a proptit în pragul Grădinii celei din Eden şi cu lacrimi în ochi a grăit „O, frumuseţe ce te-am pierdut, cât am trăit aici nu am ştiut ce minune am trăit. Amară este despărţirea, dar dulce va fi revederea, o Raiule, grădina a Împărăţiei!”

Cred că Madraşul sirian are mare departe, de cele mai multe ori nu realizăm în ce Rai trăim. Ne plângem de una, de alta, ne nemulţumeşte până şi vremea de afară ori praful caldarâmului. Dar când viaţa te împinge departe, realizezi în ce Rai ai trăit şi ce…

Vezi articolul original 386 de cuvinte mai mult

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s