Scrisori către Maica Siluana

Despre mine

Dragă MAICA SILUANA

Numele meu e Tudor. De ceva vreme am observat că răspundeți la întrebări, toate acestea datorită tatălui meu care vă apreciază. De ceva vreme am trecut și eu în clasa a-v-a. Cu cât mă avânt mai mult pe drumul vieții, cu atât mă simt mai descurajat. Aș dori să aflu ce se va întâmpla? În fiecare zi aflu că nu am prieteni adevărați, toți pe care îi credeam prieteni mi-au întors spatele! Colegii mei se joacă mult pe calculator, jocuri pe care eu nu le agreez (jocuri violente), iar din această cauză îmi zic că mă port ca o fată. Familia mea m-a învățat altfel: să desenez, să citesc, să mă joc jocuri frumoase, cu jucării care nu sunt violente.

Una dintre problemele cu care mă confrunt zi de zi este problema pe care cam toți copiii o întâmpină în clasele mici: cum să le întorci spatele (să-i ignori pe cei răi, care te lovesc, vorbesc urât cu tine și te batjocoresc).

O întrebare cara mă pune de mult timp pe gânduri este: Cum să reușesc să nu mai îmi supăr părinții?

Iar o întrebare la care nu am reușit să-mi răspund e: DE CE FACE RELE OMUL, ȘTIIND CĂ NU E BINE?

Gânduri bune și multă sănătate!

Cu drag, Tudor

Dragul meu Tudor,

Mulțumesc mult pentru mesajul tău. Mulțumesc lui Dumnezeu și părinților tăi că ai putut să te menții curat într-o lume din ce în ce mai murdară și mai decăzută. Mulțumește și tu lui Dumnezeu și să nu te mândrești. Toți cei care au căzut sunt victime aproape nevinovate ale stricăciunii.

Da, ai dreptate să suferi și chiar uneori să te simți descurajat pentru că e greu pentru un suflețel de copil să fie altfel decât ceilalți, dar să știi că e mult mai greu, de-a dreptul distructiv, să fii ca ceilalți. Ei nu-ți pot fi prieteni, dar știi, tu poți să fii prietenos cu ei, să te rogi în gând pentru ei, să apreciezi lucrurile frumoase pe care le fac sau le spun, dar mai ales să cauți prieteni printre cei puțini, dar sigur există, care se aseamănă cu tine.

Ca să-ți fie mai ușor în clasă, încearcă să te rogi în fiecare zi pentru fiecare coleg și colegă din clasa ta. Când cineva te jignește sau te agresează, roagă-te pentru el în gând, binecuvintează-l, dar, la nevoie, ripostează cu fermitate. Dacă te vei ruga pentru cei răi și te vei gândi cu milă la ei, că sunt victime ale duhurilor întunecate, vei dobândi o milă și o înțelegere care te va ajuta și pe tine, dar îi va îmbuna și pe ei. Dacă îi judecăm, ei devin și mai răi.

Cât privește întrebarea: cum să nu îți mai superi părinții, te asigur că nu există un răspuns valabil. Imposibil să nu producem supărări celor de lângă noi, și mai ales când ești încă un copil. Dar poți să faci progrese și în acest sens dacă înveți din fiecare greșeală, dacă spui: Aha, asta îi supără pe părinții mei, Doamne, ajută-mă să nu mai fac!

Și ultima ta întrebare, de ce face omul rele știind că nu e bine ? Pentru că e bolnav. Omul e bolnav, Copilul meu drag! Când s-a despărțit de Dumnezeu prin călcarea poruncii, omul s-a îmbolnăvit fiind parazitat de duhurile răutății. Tocmai pentru că suntem atât de bolnavi s-a făcut Dumnezeu-Fiul om. El ne dă puterea, prin Sfânta Lui Biserică, prin Sfintele Lui Taine, să nu mai facem răul sugerat de cel rău, de parcă noi l-am dori. Viața noastră, Copile drag, este o școală în care avem șansa de a învăța direct de la Dumnezeu cum să fim buni. Și tot ce ni se întâmplă, de exemplu ce ți se întâmplă ție la școală, sunt lecții, ocazii în care să facem ceea ce ne dă Dumnezeu puterea să facem. Te rog să faci probă începând chiar de mâine: când simți un impuls de răutate, de invidie, de mânie, de supărare, ceva rău, arată-te lui Dumnezeu și zi: Doamne, scapă-mă, vindecă-mă, învață-mă acum să fiu bun! Iar ca să ai putere să faci asta, spovedește-te și împărtășește-te cât mai des.

Te îmbrățișez cu mult drag și Îl rog pe Domnul să te binecuvinteze!

Maica Siluana

Divorț cu copil mic

Bună ziua.

Vă rog din suflet să mă ajutați. Eu cu soțul nu ne-am mai înțeles din cauza mamei lui. Și el a ales-o pe ea. Eu am rămas cu pruncul meu încă de la doua săptămâni. Am divorțat de el. El ne-a abandonat, a mers la distracții și nu i-a păsat efectiv de noi. Aș dori din suflet să îl iert, dar nu pot.

Vă rog din suflet să îmi spuneți ce să fac pe viitor sa fiu mai liniștită. El acum se poartă frumos cu noi, când vine în vizită la copil. Credeți că și-a dat seama ce a greșit?

Simona

Draga mea Simona,

E firesc să-ți fie greu să ierți în astfel de situații. Nici nu poți. Noi, oamenii, nu putem ierta. Mai uităm, mai scuzăm, mai trecem cu vederea, dar nu iertăm pentru că nu este omenește posibil. De aceea S-a făcut Dumnezeu-Fiul Om, ca să ne dea puterea Lui dumnezeiască să iertăm. Așa că cere de la Domnul această putere și învață s-o folosești. În acest sens de mare ajutor îți va fi să lucrezi seminarul „Să ne vindecăm iertând” pe care îl găsești la noi pe Site.

Apoi, acum e important să-l binecuvântezi cât mai des în gând (Doamne, binecuvântează pe tatăl copilului meu X) și să nu-l judeci niciodată în fața cuiva. Gândul rău se revarsă și peste voi. Să-ți înveți copilul să-l iubească. Va fi greu, dar Domnul te va ajuta.

Nu e imposibil să-și fi dat seama că a greșit, dar nu cred că-i va fi ușor să recunoască asta. Bărbații dependenți emoțional de mamele lor sunt foarte vulnerabili, dar și foarte orgolioși din cauza disprețului ascuns de sine. Încearcă să o binecuvântezi și pe mama lui și să o ierți fără să faci însă compromisuri.

Să fii aproape de Domnul, să te spovedești des, să vă împărtășiți și tu și copilul, să te păzești de păcat și vei cunoaște bucuria sfântă care vine din mila Domnului!

Fii binecuvântată!

Maica Siluana

Cine vrea Dumnezeu să fiu?

Sărut mâna, maică!

Am o problemă care mă frământă foarte tare… Oricât de tare avansez pe calea cunoașterii și apropierii de Dumnezeu, există un punct în care mă împotmolesc. Vreau să Îl las pe Dumnezeu în viața mea, însă nu total, ci cu o limită. Ceva mă împiedică să Îl las să se apropie mai tare. Acel ceva este teama că dacă o să fac asta, personalitatea mea se va anula. Mi se pare că, pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, trebuie să mă izolez de lume, să îmi petrec toată ziua în biserică, în rugăciune, făcând metanii, că trebuie să renunț la absolut toate lucrurile care îmi fac plăcere și să mă ascund sub un batic și o fustă lungă în care încap de 2 ori…

La nivel rațional, sunt conștientă că nu e corectă această gândire… Însă în mod subconștient, acțiunile mele sunt ghidate de aceasta.. Nu cred nici în gândirea opusă, aceea că, oricum aș fi și orice aș face, Dumnezeu mă iubește și mă acceptă.

Apelez la dumneavoastră cu nădejdea că mă veți lumina care este calea echilibrată de abordare a acestei probleme…

Vă mulțumesc!

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Euphrasie

Dragă Euphrasie,

Dumnezeu vrea să fii tu, tu însăți. Tu, așa cum, fără să-ți dai seama, dorești să fii în adâncul inimii tale. Și, din câte văd din mesajul tău, îmi dau seama că ai pornit binișor pe cale. Doar că mai ai nevoie de câteva dumiriri. Voi încerca, cu mila lui Dumnezeu, să te ajut.

În primul rând, lasă-L pe Dumnezeu să vină total în viața ta, dar renunță la a înțelege prin acest „total” ceea ce îți spune mintea ta. Eu înțeleg prin „total” chemarea Lui și arătarea noastră pornind de unde suntem: îmbrăcată sau dezbrăcată, oricum ai fi, arată-te Lui și roagă-te: Doamne, vino în viața mea! Simți bucurie: cheamă-L în bucuria ta. Simți tristețe: cheamă-L în tristețea ta. Ai sentimente și gânduri rele? Cheamă-L să te vindece, să te scape. Primește-L cum ni se arată El în Sfânta Biserică: primește harul sfintelor taine: sfânta spovedanie și împărtășanie. Desigur, aici personalitatea ta va suferi niște modificări, dar o vei face cu bucurie și cu dragoste pentru că vei simți iubirea Lui care e cu totul alta decât cea pe care ți-o imaginezi acum. Sigur, o să faci și niște metanii, dar la fel de important este să-L chemi și când dansezi: s-o faci în fața Lui, cu bucurie și recunoștință că ai picioare, că ai cu cine să dansezi.

Ai dreptate, subconștientul acesta ne dictează acțiunile, comportamentul și acolo zace încă multă dragoste pentru păcat, pentru dulceața păcatului. De aceea e important să-L chemăm pe Dumnezeu și în acest adânc al nostru, să-I arătăm ascunzișurile noastre cu rugăciunea să ne curețe doar de ce este rău. Și nu uita că Duhul Sânt ne învață să ne rugăm mulțumind pentru bunătățile pământești. Aceste bunătăți vor fi mai multe și mai bune pe măsură ce te apropii de Dumnezeu. Da, vor fi și lucruri dureroase, necazuri, dar fără Dumnezeu lipsesc astea din viața noastră? Doar că fără El necazurile ne conduc în mocirla deznădejdii și a ratării, pe când cu Domnul, duc la tot mai multă bucurie.

Și încă ceva: personalitatea pe care o ai nu ești tu. Personalitatea noastră este o construcție a creierului, a psihismului nostru, făcută la cererea celor din jur. Această personalitate este o adevărată pușcărie a persoanei care suntem. Așa că, îndrăznește să îți dorești să ieși din închisoare, dar te rog s-o faci cu delicatețe, cu pași mici și cu îndrumarea unui părinte duhovnic.

Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana

sursa: Maica Siluana vă răspunde, Centrul de formare și consiliere Sf. Arhangheli Mihail și Gavril

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s