Să prinzi o pasăre cu mîna

Uneori am impresia că nu am depăşit niciodată copilăria, că şi acum hălăduiesc pe dealurile ninse împresărate cu tufe de măceş incărcate cu roadă, dovadă că Dumnezeu a dăruit totul din belşug. Mănunchii de poame roşii sînt clătinaţi uneori de greutatea unei păsări singuratice. Uneori paşii ţi se intersectează cu urmele unui animal sălbatic şi gindurile zboară în urma lui făurind o întreagă poveste.

Ca şi atunci, sufletul meu caută să se insingureze, ştiind că numai în singurătate gîndurile capătă gust. Trec printre oameni ca printre copaci, timid ca o jivină oarecare şi mă ascund de vînători dibaci in dosul răsăritului de soare.

Hristos a zis că dacă nu vom fi precum copiii, nu vom intra în Impărăţia cerurilor. S-ar părea că e o condiţie atît de simplă, şi totuşi cît de mult se deosebesc oamenii mari de copii! M-am gîndit de multe ori ce face această diferenţă atît de…

Vezi articol original 636 de cuvinte mai mult

Anunțuri

2 gânduri despre „Să prinzi o pasăre cu mîna”

  1. Minunat fragmentul!… Imi aduc aminte ca pr. Savatie Bastovoi a facut un sondaj, voia sa aleaga coperta acestui roman si ne-a prezentat trei variante… Si azi imi place mai mult coperta pe care n-a preferat-o parintele, cu fondul negru, ca o tabla de scoala si personajele colorate cu creta colorata!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s