Omul, ca iarba

Omul nu este numai carne, oase și sânge, care putrezesc, ci și altceva: duh, în care se cuprinde o sclipire din Duhul lui Dumnezeu. Omule, vezi ce faci cu această licărire dumnezeiască din tine! Stă în puterile tale să o faci să crească sau să o înăbuși sub obroc și să o faci să piară! Va veni vremea când toți vom da seamă de asta!

Tu, în mărginirea ta, te gândești să ai și ale lumii, să te bucuri de toate și să nu te pui rău nici cu Dumnezeu. Sărmană, strâmtă rațiune omenească! Cine este cu Dumnezeu, greu poate fi plăcut oamenilor și greu se poate bucura de toate ale lumii. Tu însă mai cu osârdie te rogi pentru „fericirea” ta, ceri căsătorie, bani, îndepărtarea vrăjmașilor, spor la serviciu și la școală, avansare și belșug în casă… Și foarte rar îțidorești lumină de sus și mântuire.

Asta pentru că ești foarte bine înfipt în țărâna din care ai ieșit. Dorești toate cele pământești și ești nefericit, fiindcă nu înțelegi că viața ta este trecătoare: Omul, ca iarba; zilele lui, ca floarea câmpului, așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște nici locul său (Psalmul 102).

Ți le dorești pe toate pentru aici și acum, dar viața ta nu se sfârșește aici. Ar fi ușor! Este însă un mâine, un mâine de care nimeni nu scapă. Un mâine când toate ale tale vor trece de la întuneric la lumină și se vor prețui nu cu măsura ta.

Deci, grăbește-te cât mai ai timp! Schimbă-ți viața! Că iată, acum este vreme potrivită, acum este ziua mântuirii!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s