Si-am dormit pe fan uscat

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Cand eram mic mergeam la tara la „strans fanul”. Oamenii mari coseau, iar noi, cu furcute de lemn, ajutam dupa puteri.

Ordinea era cam asa: risipeam brazdele de fan – imprastiam practic iarba ca sa nu stea gramada, sa se poata usca mai repede. Apoi trebuia sa intoarcem iarba pe dos, ca nici noi cand stam la plaja nu stam doar cu o parte spre soare. Dupa ce iarba se usca bine, urcam iar pe deal pt a o face „porcoaie” (gramezi). Pe care le transportam cu furca spre locul unde urma sa inaltam capita. Ne suiam si pe capita, fanul trebuia presat ca sa se aseze mai bine asa ca faceam ture in jurul furcii pana cand capita se facea mare si noi coboram ca de pe tobogan.

In urma unui proces simplu dar important, dealul ramanea curat, verde, iar iarba ordonata, protejata de ploi si gata sa fie…

Vezi articol original 823 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s