PĂRINŢII

din Mantuirea in viata de familie – Sf. Teofan Zavoratul

DESPRE RUGĂCIUNEA PĂRINŢILOR PENTRU COPII

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
A le băga copiilor mintea în cap este o datorie pentru orice părinte, deci şi pentru Dumneavoastră. De ce să vă temeţi ? Cuvântul spus cu dragoste nu întărâtă niciodată. Numai cuvântul spus de sus n-aduce niciodată roadă. Ca Domnul să binecuvânteze scăparea copiilor Dumneavoastră de primejdii, trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Milostiv este Dumnezeu! El are multe mijloace să preîntâmpine nenorocirile – mijloace la care noi nici nu gândim. Dumnezeu cârmuieşte toate. El este înţelept, Atotbun şi Atotputernic. Iar noi suntem ai împărăţiei Lui. De ce să vă descurajaţi ? El nu îi va lăsa pe ai Săi. Singura Dumneavoastră grijă trebuie să fie a nu-L jigni, ca El să nu vă şteargă din numărul alor Săi. Domnul să vă dea binecuvântare!

DESPRE ÎNŢELEPŢIREA UNUI FIU RĂTĂCIT

Pe fiul Dumneavoastră să îl înţelepţească Domnul. Rugaţi-vă pentru el cu  rugăciunea de mamă. Mai spuneţi-i uneori şi câte un cuvinţel – dar acest cuvinţel să iasă din dragoste îndurerată şi din plânsul inimii, fără reproşuri şi văicăreli.

DESPRE CRUCEA DE MAMĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Hristos a înviat!
V-aţi ostenit mult pentru fiul Dumneavoastră Andrei, care este bolnav, şi aţi căzut la pat. Vă puteţi mângâia cu gândul că nu din vina Dumneavoastră aţi căzut.
Măcar că Andrei, care v-a jignit, nu vă merită purtarea de grijă, Domnul, în mila Sa şi de dragul dragostei şi răbdării Dumneavoastră, va socoti îngrijirea dată fiului ca şi cum I-ar fi fost Lui dată.
Domnul să vă dăruiască înzdrăvenire atunci când va veni văzduh de primăvară, ca să vă împrospătaţi cu el şi să trageţi putere nouă.
Ilia e mângâierea Dumneavoastră, şi nădejdea Dumneavoastră că pentru buna lui aşezare sufletească faţă de Dumneavoastră Domnul îl va adumbri cu binecuvântarea Sa nu este deşartă.
Domnul Cel Milostiv Se va îndura, în fine, de Dumneavoastră şi vă va trimite rânduire aducătoare de bucurie a vieţii pământeşti. Răbdaţi cu inimă bună. Crucea Dumneavoastră e crucea Domnului, cruce multroditoare, însă roadele ei nu sunt de aici…
Mângâieri duhovniceşti vă doresc, mângâieri prin care să se taie orice dorire a mângâierilor de aici. Domnul să vă dea binecuvântare!
Al Dumneavoastră voitor de bine,

Episcopul Teofan

DESPRE LIPSA DE CINSTIRE FAŢĂ DE PĂRINŢI

A doua pricină a stării Dumneavoastră de slăbiciune este asprimea pe care aţi folosit-o vorbind cu mama Dumneavoastră. Asemenea asprime presupune slăbirea cinstirii sau de-a dreptul lipsa cinstirii mamei, precum şi nepăzirea tihnei acesteia. Nu e păcat mai mare decât necinstirea şi jignirea mamei. Celor care-şi cinstesc părinţii li s-au făgăduit bunătăţi, iar celor care nu-i cinstesc – lipsirea de bunătăţi. Iată, de aceea nu vă merge nimic. Binevoiţi să mergeţi acum la mama Dumneavoastră, cădeţi-i la picioare şi cereţi-i iertare, făgăduind ca de acum înainte să-i daţi cinstire în tot chipul şi să îi păziţi tihna.
Domnul să vă dea binecuvântare!

MÂNGÂIERE UNEI MAME CARE SE MÂHNEŞTE PENTRU COPII

Fiul Dumneavoastră luptă la Plevna. Acoperământul lui Dumnezeu fie deasupra lui! Fiţi senină. Ostaşii care luptă pentru lucrul lui Dumnezeu merg pe calea mucenicească. împărtăşiţi-i această seninătate şi fiicei Dumneavoastră bolnave.
Răbdarea, seninătatea şi mulţumirea către Dumnezeu: iată şi mântuirea ei. Pentru fiica mai mare rugaţi-vă. Inima ei se poate întoarce într-o clipită cu susul în jos. Totuşi, voia lui Dumnezeu în toate.

POVAŢA CĂTRE O MAMĂ A CĂREI FIICĂ E BOLNAVĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Ce ciudată sunteţi! Fireşte că n-aveţi cum să nu vă mâhniţi, dar ce rost are să vă
prăpădiţi cu firea ? Ce mare nenorocire este că vi s-a îmbolnăvit fiica ? Va zace cât va zace şi se va însănătoşi. Doar nu mor toţi bolnavii. De unde şi până unde credeţi că fata va muri, dacă de-abia s-a îmbolnăvit ? Faptul că i-a fost mai rău acum este în rânduiala obişnuită a bolilor. I-a fost mai rău, dar când a ajuns ştirea la Dumneavoastră, îi era deja mai bine. Când veţi ajunge aici, o veţi găsi umblând prin cameră.
Bineînţeles, suntem cu totii în mâinile lui Dumnezeu, iar moartea poate veni la oricare din noi în orice clipă.
La bolnav, dacă îi este sortit să moară, moartea nu vine pe neaşteptate, în această privinţă, cel care s-a îmbolnăvit are un avantaj. El poate cugeta la starea sa şi se poate pregăti să iasă creştineşte din această viaţă. Se cade să vă îngrijiţi acum de asta, nu să vă prăpădiţi cu firea.
Bun, haide să presupunem că va muri. Numai ea va muri ? Vom muri cu toţii. Ea moare acum, noi murim mâine. Cum va vrea Dumnezeu ! De fapt, nu moare ea. Trupul moare, iar sufletul va trăi. Si fără trup îi va fi mai bine decât cu trup. După
ieşirea din trup, va zbura la Dumneavoastră şi vă va alinta. Va spune sufletului Dumneavoastră: „Ah, mamă, ce bine îmi este! Lasă mai repede pământul şi treci la mine”. Nu va fi în stare să vă priceapă întristarea, de vreme ce atunci îi va fi mai bine…
Aşadar, vedeţi că nici dacă fata va muri nu trebuie să vă prăpădiţi cu firea.
Binevoiţi a prinde curaj chiar acum şi a fi liniştită, mângâindu-i pe toţi prin purtarea Dumneavoastră. Domnul să vă dea binecuvântare şi să dăruiască sufletului Dumneavoastră mângâiere.
Mântuiţi-vă.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,

Episcopul Teofan

DESPRE NEPĂSAREA COPIILOR FAtĂ DE PĂRINŢI

Nepăsarea pe care o arată copiii faţă de Dvs. este, presupun, foarte dureroasă. Răbdaţi şi asta, acoperind cu dragostea Dumneavoastră purtarea lor cea neîndreptată, şi totul va merge ca pe roate. Domnul să vă dea binecuvântare!

BLESTEMUL PĂRINTESC SE ŞTERGE PRIN RUGĂCIUNE ŞI PRIN BINECUVÂNTAREA COPILULUI BLESTEMAT

Blestemul pe care l-aţi rostit asupra fiului a fost rod al râvnei pentru Dumnezeu şi al dragostei faţă de fiu, prin care căutaţi să îi băgaţi minţile în cap. Despre ce păcat poate fi vorba aici ?!
Cât priveşte puterea acestui blestem, asta e altă treabă. Unde aţi aflat că blestemul aruncat de o singură persoană, oricât de răsunător ar fi fost rostit, poate despărţi pe cineva de Biserică ? Aşa ceva nu se poate întâmpla. Spuneţi că blestemul Dumneavoastră a devenit zid despărţitor între fiul Dumneavoastră şi Biserică…
Dacă el vă spune vreun lucru hulitor nu din îndărătnicie şi enervare, ci din convingere, înseamnă că acest zid exista deja. Dacă n-a existat însă convingere, cuvintele Dumneavoastră n-aveau cum să ridice un asemenea zid. Cuvintele de necredinţă ale fiului au fost grăire în deşert. Nu este necredinţă aceasta, ci pur şi simplu tulburare a minţii, înviforare de gânduri venite din afară. Aceasta este o stare de
rătăcire a gândurilor. Omul nu poate fi judecat după aşa ceva. La fel şi cu fiul Dumneavoastră. Presupun că el crede, dar din greşeală socoteşte rătăcirea gândurilor drept necredinţă, ceea ce nu este corect. Rugaţi-vă. Domnul nu-l va lăsa să rămână în tulburarea aceasta, fiindcă toate sistemele de gândire la modă sunt foarte şubrede. Va vedea singur şi le va părăsi.
Nu ştiţi ce să faceţi în privinţa blestemului pe care l-aţi rostit ? Eu cred că trebuie să vă rugaţi şi apoi să vă arătaţi bunăvoinţa părintească prin rostirea cu voce tare, la fel cum aţi aruncat blestemul. Aşa să faceţi – după ce veţi fi vorbit mai înainte cu fiul Dumneavoastră, dacă lucrul acesta vă stă la îndemână… Rugaţi-vă şi binecuvântaţi-l în tot chipul cu credinţă în Domnul… şi amin!]

UNDE TREBUIE SĂ SE OPREASCĂ GRIJA PĂRINTEASCĂ FAŢĂ DE COPII

Vă roade grija pentru copii, pentru bunăstarea lor familială, iar conştiinţa a ajuns să se răzvrătească împotriva acestei griji. Dacă conştiinţa a ajuns să se răzvrătească, înseamnă că vă faceţi prea multe griji, deci trebuie să le împuţinaţi. Siliţi-vă să nu iscodiţi de ce au nevoie, iar dacă aflaţi fără să iscodiţi, apucaţi-vă de cele însemnate şi anevoioase, iar cu cele mici şi uşoare se vor descurca singuri. Astfel vă veţi dezobişnui puţin câte puţin de obiceiul dăunător. Sigur, omul nu poate să trăiască fără griji, dar totul trebuie să aibă măsură şi în primul rând trebuie să vă încredinţaţi voii lui Dumnezeu. Vreţi să rânduiţi singur totul pentru copii, iar în grija lui Dumnezeu nu lăsaţi nimic. Trebuie să lăsaţi totul în seama lui Dumnezeu: fireşte, asta nu înseamnă să încetaţi a le purta de grijă copiilor, dar nu trebuie nici să daţi acestei griji prea multă însemnătate.

Dacă Dumnezeu nu vă va binecuvânta copiii, cu ce-i veţi ajuta de unul singur? Oare Dumnezeu nu va ajunge să Se poarte cu nepăsare faţă de ei din pricina îngrijirii Dumneavoastră prisositoare ? Şi atunci, cu grijile Dumneavoastră nu veţi înfăptui nimic temeinic, iar Dumnezeu nu va face nimic pentru ei din pricina Dumneavoastră, în loc de bine, va ieşi rău. Incredinţaţi-vă de aceasta şi puneţi măsură grijilor pentru copii. Vă tulbură vrăjmaşul, nu vă daţi seama ? în toată neputinţa sufletească trebuie să vă întoarceţi numaidecât cu rugăciune către Domnul, cerând tămăduire de la El. Apoi, aşteptaţi ajutor de Sus, iar Domnul va ajuta şi va tămădui la vremea potrivită. Fără Domnul nici un lucru bun nu prinde rădăcini în inimă.

DESPRE EDUCAREA COPIILOR

Fetiţa trebuie învăţată. De câte ori răul scoate capul, lămuriţi-o cât de vătămător este acest lucru şi adăugaţi că numai fetiţele-băieţoi fac aşa. Câteodată s-o mai şi „amendaţi”, nedându-i în acea zi vreun lucru care-i place, dar să nu vă arătaţi niciodată supărată, ca să vadă copilul că faceţi totul doar din dragoste.

DESPRE RUGĂCIUNEA DE MAMĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Suferiţi pentru copii. De asta este mama mamă, ca să sufere pentru copii. La suferinţă să adăugaţi însă rugăciunea, şi Domnul va face bună rânduială în viaţa lor.
Amintiţi-vă de mama Fericitului Augustin. A plâns şi iar a plâns, s-a rugat si iar s-a rugat, şi a dobândit prin plâns şi rugăciune ce şi-a dorit: Augustin şi-a venit în fire şi a devenit ceea ce se cădea să fie.

CĂTRE MAMA UNUI SOLDAT

Este bine că fiul Dumneavoastră este recrut. Viaţa de ostaş căleşte, îl deprinde pe om cu nevoia şi îl învaţă să fie răbdător. Bineînţeles, totul depinde în primul rând de ostaş.

POVAŢĂ CĂTRE O MAMĂ CU PRIVIRE LA ÎNDRUMAREA FIULUI

Pentru fiul Dumneavoastră nu vă necăjiţi mult. Orice fel de a fi aţi vedea acum la el, viaţa îl va sili cândva să îşi facă cruce. Faptul că îi place agoniseala încă nu-i cine ştie ce necaz, înseamnă că o să fie om mai aşezat. Nu poţi să n-ai nici un avut, fiindcă trebuie să mănânci, să bei, să ai un acoperiş deasupra capului şi aşa mai departe: însă nădejdea trebuie pusă în Dumnezeu, nu în avuţie, şi trebuie făcută parte nevoiaşilor, învăţaţi-vă fiul să dea câte un bănuţ săracilor, măcar duminicile. Faceţi acest început, iar el va continua.
Nu-l bateţi la cap nici cu rugăciunea, căci s-ar putea să se răzvrătească. Sfătuiţi-l să se roage cât de puţin dimineaţa şi seara fără să citească nimic din carte, ci în gând, ridicându-şi ochii spre Dumnezeu. Seara să mulţumească lui Dumnezeu pentru ziua ce a trecut, dimineaţa să facă cereri pentru ziua ce vine cu cuvintele sale, aşa cum ştie, dar lucruri cuviincioase. Pentru el e destul atât. Să facă trei-cinci metanii cu gânduri de acest fel, şi ziua să se mai roage din când în când lui Dumnezeu cu această rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte! Binecuvântează, Doamne !” Mai mult nu e nevoie.
Spuneţi-i: „Nu-i aşa că nu-i greu ? Hai, bucură-mă, promite-mi că o să faci aşa”. Tineretul vrea să trăiască pe pământ şi pământeşte. Sigur, altminteri nu se poate, căci pământeni suntem: dar nu se cade să uităm că pe pământ suntem pentru o vreme, şi încă scurtă, şi ca atare, deşi suntem pământeşti, nu pentru pământ am primit fiinţarea.

DESPRE ÎNSTRĂINAREA COPIILOR DE PĂRINŢI

Copiii s-au înstrăinat de Dumneavoastră ? Uluitor… Ia vedeţi dacă nu sunteţi chiar Dumneavoastră vinovata. Dacă vă împărţiţi timpul numai între citit şi lucrul de mână, iar cu copiii vă ocupaţi puţin, încât ei nu văd de la Dumneavoastră mângâiere, ce este de mirare că s-au înstrăinat de Dumneavoastră ? Ce aţi căutat, aceea aţi găsit.
Nu vă puteţi mântui sufletul de una singură. Trebuie să faceţi loc neapărat şi grijii pentru copii, mângâierii faţă de ei, gingăşiei de mamă, îndrumării fără cuvinte.
Cu privire la sănătatea fiicei mai mari… acum e vară: câmpiile, pădurile, grădinile, scăldatul sunt medicamente naturale.

DESPRE UN COPIL CARE NU VREA LA SCOALĂ

Fiul Dumneavoastră se teme să meargă la şcoală… Sfătuiţi-l să se arate bun elev chiar de la început. Atunci va creşte din prima în ochii dascălilor şi ai colegilor, şi
îi va fi mult mai uşor.
Domnul să-l binecuvânteze la două lucruri: în primul rând, să asculte cu atenţie lecţiile la şcoală, iar în al doilea rând, să studieze acasă cu înţelegere. Să nu se ruşineze să îşi întrebe colegii si pe cei mai mari cu privire la ceea ce nu pricepe.

DESPRE UN FIU CARE NU MERGE PE CALEA DREAPTĂ

Pentru fiul Dumneavoastră, care nu merge pe calea dreaptă, să vă pară rău şi să vă rugaţi. Ce să-i faci ? Trăim vremuri rele, tinerii văd şi aud multe lucruri rele. De asta devin şi ei răi. Va da Dumnezeu şi fiul Dumneavoastră îşi va veni în fire.

DESPRE UN FIU RĂTĂCIT

Pentru fiul Dumneavoastră să vă rugaţi, însă cu osârdie, şi Domnul îl va milui, trimiţându-i lumina harului, ce luminează şi înţelepţeşte, alungând toate şovăielile.

DESPRE ACEEAŞI

Îmi pare rău pentru rătăcirile fiului Dumneavoastră. Dacă are împreunăpătimire nemincinoasă faţă de săraci, asta poate atrage asupra lui mila lui Dumnezeu, care trezeşte la adevăr şi îndreaptă viaţa.
Celui mai mic să-i spuneţi în taină: „Nu asculta ce spune fratele tău; vorbeşte gura fără cap”.
Vrăjmaşul îşi seamănă pretutindeni neghinele, care fac cercuri prin văzduh şi aterizează în sufletele celor care stau cu gura căscată, adică fără luare-aminte la sine.

DESPRE ACEEAŞI

Pentru fiul Dumneavoastră cel zăpăcit rugaţi-vă. Va da Domnul şi se va îmblânzi. Face pe cocoşul datorită influenţelor dinafară. Până când va veni această îmblânzire, Domnul să vă dăruiască răbdare. Mângâiaţi-vă cu ceilalţi fii şi mulţumitivă cu aceasta. Dea Domnul să rămână neschimbaţi în bunele lor aşezări sufleteşti.

DESPRE ACEEAŞI ŞI DESPRE EDUCAREA COPIILOR

Cu fiul Dumneavoastră cel rătăcit nu aveţi alta de făcut decât să vă rugaţi, şi Domnul va rândui mântuirea lui, dacă va vedea la el vreo maleabilitate cât de mică.
Micuţa Dumneavoastră are personalitate. Asta înseamnă că trebuie să fiţi foarte prudentă, să faceţi cumva în aşa fel încât ea să vă împlinească voia crezând că face ce vrea ea. Totuşi, pentru educarea caracterului ei este folositor şi să o puneţi să facă ce nu doreşte.
Vasile, fratele doamnei Narâşkina, era căsătorit cu o englezoaică. Ei îşi creşteau copiii în aşa fel încât întreaga zi le era împărţită între felurite îndeletniciri, şi copiii nu îndrăzneau să nu facă la ora stabilită ceea ce aveau în program ori să facă altceva.
Bineînţeles, în program erau jocuri şi toate celelalte. Aşa aţi putea s-o deprindeţi şi Dumneavoastră pe micuţă.

ÎNGRIJIREA COPIILOR ESTE O NEVOINŢĂ

Pe „Negruţa” s-o întărească Domnul. Să nu privească îngrijirea micuţei ca pe o sarcină pusă în cârca ei de oameni şi împlinită pentru oameni, ci ca pe o lucrare încredinţată de Domnul însuşi şi bineplăcută Lui. Să caute spre Domnul şi să îi spună în conştiinţa sa: „Pentru Tine, Doamne, fac asta. Ajută-mi şi primeşte cu bunăvoinţă această osteneală”.

DESPRE POVAŢA PE CARE TREBUIE S-O DEA O MAMA FIICEI SALE ARŢĂGOASE

Îmi pare foarte rău că „Negruţa” e arţăgoasă… Trebuie s-o învăţaţi să deprindă stăpânirea de sine. Faceţi precum urmează: când iese la iveală această neputinţă a ei, să nu-i spuneţi nimic, fiindcă si Dumneavoastră sunteţi puţin neliniştită atunci, iar ea e tulburată, în starea aceasta, nimic din ce-i veţi spune nu va avea vreo urmare bună.
După ce vă veţi linişti amândouă (în aceeaşi zi sau în cea următoare), spuneţi-i cu
dragoste de mamă: „Vrei să fii cea mai înţeleapta fată ? Niciodată nu-ţi îngădui slăbiciunea de a-ţi da drumul la gură sau de a face vreo mişcare care arată că în sufletul tău e neorânduială… Asemenea ieşiri te înjosesc întotdeauna şi dovedesc că nu te poţi stăpâni. Mă doare să văd la tine asta. Iubindu-te, îţi doresc să fii desăvârşită întru totul, lucru care nu-i complicat deloc. Fă aşa: când sufletul tău începe să se mişte spre tulburare, potoleşte această mişcare, şi de-abia apoi spune şi fă ceva – iar câtă vreme eşti tulburată, taci”…
Câteva experienţe nu cu totul reuşite vor duce, poate, la unele reuşite… Vă doresc din tot sufletul spor în toate.
Mântuiţi-vă! Binecuvântează, Doamne!
Al vostru rugător către Dumnezeu,

Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE O MAMA CE MERGE ÎN VIZITĂ LA CUSCRI

Înarmati-vă cu răbdare şi – lucrul principal -puneţi-vă lege să nu le băgaţi în seamă ieşirile sau ce vor mai născoci acolo.
Domnul să vă ajute!
Fiicei transmiteţi-i închinăciune şi binecuvântare ! îi doresc să aibă înţelepciunea lumească, dar nicidecum în paguba înţelepciunii duhovniceşti. Fără credinţă nu e nici linişte, nici rânduială în viaţă. Mântuieşte, Doamne!

DESPRE NECAZUL UNOR PĂRINŢI CE SI-AU PIERDUT COPIII

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El – bineînţeles, din dragoste faţă de voi – a binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au luat zece copii deodată… Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”, încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa.
Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere: credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede”.
Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare”. Iar Dumneavoastră vă chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească.
Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti.
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,

Episcopul Teofan

DESPRE ACEEAŞI

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Vă înţeleg amărăciunea, dar vă spun iarăşi: amărâţi-vă cu măsură. Treceţi cu inima prin făgăduinţele luminoasei noastre credinţe: câte vederi duhovniceşti veţi culege din ea spre mângâierea necazului Dumneavoastră ! Sau nu credeţi că Dumnezeu ştie mai bine ce e mai de folos pentru Dumneavoastră şi pentru odraslele Dumneavoastră? Sau presupuneţi că Dumnezeu v-a uitat, şi că El n-a băgat în seamă cele întâmplate cu Dumneavoastră, şi că acestea au avut loc fără să fie îndreptate spre binele Dumneavoastră? Sau credeţi că vă este părinte vitreg, nu Tată bun ?
V-aţi îndreptat toată luarea-aminte numai spre partea amară a problemei şi nu vedeţi purtarea de grijă a lui Dumnezeu ?! Ea există cu adevărat… Nu o simţiţi ?! Aşa e ea, nu se simte acum, însă se va vedea după… înviaţi-vă deci credinţa, şi mângâierea se va revărsa ca un râu din ea.
Să vă povestesc o întâmplare, în Sankt-Petersburg trăia o mare doamnă… Şi-a pierdut cei trei copii deştepţi, frumoşi, binecrescuţi – mai ales cea mare era foarte evlavioasă şi ştia să se roage. Puţin a fost necazul ei ?! Staţi să vedeţi. Nu după multă vreme a rămas fără soţ, şi nu numai atât: a rămas pe drumuri, întristarea ei nu cunoştea margini. Se îmbărbăta, încredinţându-se prin rugăciuni voii lui Dumnezeu. Totuşi, durerea o rodea, în fine, Domnul S-a milostivit şi i-a trimis un vis spre mângâiere… Şi-a văzut soţul într-un loc neguros. L-a întrebat: „Cum îţi e ?”
„Nu te nelinişti”, a răspuns acela, „Milostiv e Domnul, dar trebuie să rabd până ce se va depărta bezna asta”.
„Dar copiii ?”
„Copiii sunt acolo”, a răspuns el arătând spre cer.
„Cu Maşa ce-i?” (Maşa era cea mare, care avea cinci ani).
„Pe Maşa o trimite Dumnezeu pe pământ să-i mângâie pe necăjiţi…”
De atunci, mâhnirea s-a depărtat de la ea. Aţi văzut unde erau copiii? Şi ai Dumneavoastră sunt tot acolo. Ar mai fi nimerit acolo dacă ar fi rămas în viaţă ? Deci, ce este mai bine să doriţi Dumneavoastră, ca părinţi, pentru copiii Dumneavoastră ? Opriţi-vă asupra acestui gând: că soarta copiilor Dumneavoastră a fost rânduită în cel mai bun chip cu putinţă, si terminaţi cu întristarea. Şi Dumneavoastră veţi muri, şi va fi cine să vă întâmpine, poate chiar să vă apere… Domnul să vă dăruiască toată mângâierea.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,

Episcopul Teofan

DESPRE ACEEAŞI

Mila lui Dumnezeu să fie cu noi!
Îmi pare foarte rău pentru pierderile Dumneavoastră. Domnul să vă mângâie! Căutaţi mângâiere la mine iarăşi… Cu toată bucuria v-aş mângâia – dar unul şi acelaşi cântec, repetat a doua şi a treia oară, nu mai are aceeaşi putere ca prima dată, iar în necazurile Dumneavoastră de acum nu ştiu ce lucru nou aş mai putea să vă spun…
încredinţaţi-vă pe sine şi toate ale Dumneavoastră în voia lui Dumnezeu şi încuviinţaţi hotărârile Lui din tot sufletul, din toată inima. Atunci umbra amărăciunii va începe să se rărească şi nu va fi de mirare dacă se va împrăştia cu totul, întrebaţi cum ? Prin necaz vom întrezări bunătăţile lui Dumnezeu din acest veac şi din cel viitor. Dea Domnul să vedeţi aceasta cu mintea şi s-o simţiţi cu inima. Rugaţi-vă! Domnul vă va revărsa în inimă mângâierea de trebuinţă. Pentru părinţi nu e mai mare mângâiere decât a fi încredinţaţi de soarta fericită a copiilor. Copiii Dumneavoastră au ajuns cu toţii în rai. în această privinţă nu încape nici o îndoială. Iar dacă ar fi rămas în viaţă, nu ar mai fi fost pentru o astfel de încredinţare…
Stăruind acum asupra acestui gând aducător de bucurie şi mângâindu-vă cu el, jertfiţi-i cu încredinţare mulţumirea pe care v-ar fi adus-o copiii dacă ar fi rămas pe acest pământ păcătos. Gândiţi-vă la toate lucrurile prin care ar fi trebuit să treacă atunci, oricâtă silinţă v-ati fi dat pentru ei. Aşadar, vedeţi că prin soarta luminoasă a copiilor Dumneavoastră Domnul vă izbăveşte de întâlnirea cu o soartă a lor mai rea şi cu neputinţă de îndreptat. Milostivul Domn, Părintele tuturor şi mai ales al celor necăjiţi, să vă trimită mângâiere de unde ştie.
Şi Stăpâna, Mângâierea tuturor necăjiţilor, să vă înveselească!
Al Dumneavoastră voitor de bine,

Episcopul Teofan

DESPRE MOARTEA UNOR COPII

Vă gândiţi la surioara care a murit ? Se prea poate ca ea să vă răspundă la chemare, căci a plecat de aici curată şi credincioasă cu adevărat – drept la Maica Domnului… Dar dacă vă veţi învârti pe la baluri, surioara n-o să mai vină şi se va supăra pe Dumneavoastră.
„Părinţii ei”, spuneţi, „n-au meritat pedeapsa de a rămâne lipsiţi de toţi copiii”. Asta nu este totdeauna o pedeapsă, ci se întâmplă spre binele copiilor şi al părinţilor înşişi. Noi suntem orbi şi nu vedem aceasta, iar nevăzând, cârtim şi gândim în chip hulitor despre Dumnezeu că El este nedrept, în vreme ce El rânduieşte toate aşa cum este mai bine.

EDUCAREA COPIILOR- LUCRU PLĂCUT LUI DUMNEZEU

V-aţi luat sarcina cea bună şi preabună de a creste o orfană. Degeaba vă neliniştiţi pentru faptul că uneori plânsetul copilei vă distrage de la rugăciune, trăgându-vă, spuneţi, „de la lucrul lui Dumnezeu la un lucru străin de Dumnezeu”.
Amândouă sunt lucrurile lui Dumnezeu: lui Dumnezeu îi place când copiii Lui îşi tind spre El ochii la rugăciune, dar nu îi place mai puţin atunci când unii dintre copiii Săi iubiţi dau zor să îngrijească alţi copilaşi ai Lui. Aşadar, nu vă tulburaţi. Rugându-vă, săvârşiţi lucrul lui Dumnezeu, iar îngrijind copila faceţi acelaşi lucru.
Dumnezeu vă priveşte cu aceeaşi înduioşare şi când vă rugaţi, şi când purtaţi grijă de micuţă. Este foarte bine că iubiţi prunca. Dragostea Dumneavoastră îi hrăneşte nemijlocit sufletul, încât nu simte că n-are mamă. Rămâneţi în această aşezare sufletească.

RODUL ÎNGRIJIRII DE UN ORFAN

Cu privire la osteneala îngrijirii micuţei este drept gândul Dumneavoastră că ea v-a fost încredinţată de Dumnezeu. Şi Domnul vă va răsplăti. De altfel, şi micuţa vă va putea răsplăti. Când va mai creşte, va fi legată de Dumneavoastră ca de o mamă, şi ca atare vă va fi ascultătoare… iar Dumneavoastră îi veţi fi stareţă. Iată şi umbra unei viitoare mănăstiri.

POVAŢĂ CĂTRE O MAMĂ CARE VREA SĂ INTRE ÎN MĂNĂSTIRE

Atâta vreme cât educaţia fiului Dumneavoastră nu a fost încheiată şi el nu e la casa lui, nu puteţi afla odihnă în mănăstire.

Anunțuri

Un gând despre &8222;PĂRINŢII&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s