Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [25]

Cuvantul 3

Al aceluiasi frate Mar Isaac episcop si singuratic.
Felurite capitole despre cunoastere, in care se gasesc contemplari inalte si o cunoastere desavarsita, intelegeri dense si minunate si mari taine ce slujesc bucuriei si veseliei sufletului si cresterii lui in cele duhovnicesti.


Intaia suta a capitolelor despre cunoastere

(continuarea)

81. Dumnezeu să mă învrednicească să gust din desfătarea aşezată in căinţa adevărată, din care se hrănesc în fiecare zi cei ce se căiesc cu adevărat, care nu dispretuiesc plânsul, nici întristarea, şi nu le numesc o osteneală pentru tineri, fiindca mănâncă din fagurii de care vorbeşte Scriptura [1 Rg 14, 27]. 82. Alături de vederea duhovnicească la mare cinste la Parinti era şi plânsul. Despre avva Arsenie se spune că pleoapele ochilor săi erau păzite desăvârşit de un plâns neîncetat. Dar ce vorbesc de Părinti, când ochii fericitului Pavel, uriaşul, vasul desăvârşit al Duhului, n-au încetat să plângă trei ani zile, cum spune despre el fericitul Luca în cartea Faptelor [Apostolilor; 20, 31]. 83. Câtă vreme omul n-a ajuns pe calea vieţuirii sale sa simtă gustul credintei, e neputincios şi slab, se simte nenorocit în faţa patimilor sale şi orice osteneală a virtutii îl apasa.

84. Doamne, Care cu puterea dreptei Tale m-ai făcut să ies din lumea aceasta în chip simtit, învredniceşte-mă să ies din ea şi cu mintea prin dezbrăcarea de mişcările lumii trupesti, ca să-Ti urmez în întregime şi afară de Tine să nu mai văd nimic altceva decât umblarea în ascunsul slăvitelor Tale taine. Curătă, Doamne, inima mea de orice cugetare la cele pămanteşti şi tine-mi mişcările [sufletului] îndreptate cu tărie spre nădejdea viitoare. 85. Omorârea trupului înseamnă ca omul să se facă strain de toti cunoscutii lui, de tara, de familia şi de neamul lui [ Fc 12, 1] şi să locuiască într-un pământ străin, să-şi aleagă un loc liniştit, unde orice zgomot încetează, şi să locuiască în el in sărăcie, în lipsuri trupeşti, singur, ferindu-se de orice amestecare cu oamenii, de orice legături şi mângâieri văzute; şi aici să-L roage pe Dumnezeu cu străpungerea inimii, lacrimi si o inimă infrântă să-l crute de orice părtăşie cu păcatul şi sa-l dezbrace de mădularele omului vechi, păcătos, care sunt miscările lumeşti. Această omorâre [a trupului] dă naştere omorârii sufletului.
86. Unule-Născut din sânul Tatălui, ale Cărui Fiintă şi straluciri tin lumile duhovniceşti intr-o minunare necontenita, Care din iubire pentru cei muritori Ţi-ai ascuns slăvita stralucire sub acoperământul unui trup făcut din mădularele noastre şi Te-ai arătat lumii în chip umil, învredniceşte-mă, Doamne, prin harul Tău să uit lumea cea vremelnică dorindu-Te pe Tine şi să nu-mi mai aduc aminte de trupul supus stricăciunii, in care mă tine încă stăpânitorul acestei lumi a întunericului. Desenează, Doamne, în inteligenţa mea ascunsă cu trăsături duhovniceşti tainele ascunzimii Tale, şi în ascunsul meu ma voi bucura de Tine prin mişcări care văd cu ochi simpli [necompuşi].
87. Omorârea sufletului înseamnă ca omul să nu mai năzuiască în inima sa după bunătăţile acestei lumi şi odihnele ei trecătoare, să nu se mai complacă în pofta lucrurilor pământeşti, in împrăştierea gândurilor, ci să aibă gândirea năzuind şi aşteptând neîncetat nădejdea celor viitoare, iar inima meditând, indeletnicindu-se şi umblând în ceea ce va fi starea fiilor oamenilor după înviere, în viaţa cea nouă; la acestea trebuie să mediteze şi să privească în toată vremea, pentru ca, prin multa râvnă a mişcărilor sufletului în acestea, sufletul său să fie cu luare-aminte la ele chiar şi în somn şi să-şi închipuie că umblă în ele chiar şi în mişcările somnului său. Aceasta e adevărata omorâre a celui mort împreună cu Hristos, adică mort cu moartea lui Iisus Care e învierea tuturor lumilor. La această omorâre nu se poate ajunge fără lucrarea şi ajutorul Duhului, şi ea ne naşte spre omorârea duhovnicească.
88. Hristoase, Care în iubirea Ta ai murit pentru noi, fă-mă să mor păcatului şi dezbracă-mă de omul cel vechi, ca să stau înaintea Ta în toată vremea cu o gândire înnoită, ca şi cum aş fi în lumea cea nouă. Dumnezeule pe Care nu Te încap cerurile şi cerurile cerurilor, Care Ti-ai ales dintre noi un templu cuvântător [umanitatea lui Hristos] ca să locuieşti în el, invredniceşte-mă să mă fac locaş al iubirii Tale. Simtindu-Te pe Tine, sfintii s-au uitat pe ei înşişi şi au ajuns nebuni după Tine; în betia lor s-au amestecat în fiecare clipă cu Tine şi din dragoste pentru Tine nu s-au mai intors înapoi. Căci pe cei care au băut din acest izvor pentru că însetau de iubirea Ta, i-ai imbătat cu minunarea în fata tainelor Tale.
89. Omorârea duhovnicească înseamnă că inteligenta s-a inălţat la vederea celor negrăite şi dumnezeieşti prin lucrarea Duhului, înseamnă că în ea au tăcut toate gândurile pămanteşti şi, în uimire, se găseşte în mijlocul prefigurărilor lumii viitoare şi în inţelegerile lucrurilor care nu tin de lumea muritorilor, primind ca arvună Impărătia în simturile duhovniceşti, urcând spre sălaşurile care nu sunt făcute din trup şi sânge. Aceasta inseamnă cuvântul: „Vină Impărăţia Ta inainte de vreme”[1] , lucru pe care ni s-a poruncit să-l cerem în rugăciune, la care trebuie să medităm în fiecare clipă şi spre care trebuie să năzuim neîncetat; şi pe care Mântuitorul ne-a poruncit să-l implinim cu sarguintă. 90. Tu, Taină ascunsă, Care Te-ai arătat în trupul [cf. 1 Tim 3, 16] nostru îmbătrânitor, arată în mine taina înnoirii sfinţilor care primesc încă de pe acum ca arvună începutul bunătăţilor viitoare; Tu, Care prin dezbrăcarea trupului Tău ai dezbrăcat începătoriile şi puterile [Col 2, 15] şi ai îmbrăcat firea noastră cu veşmântul nestricăciunii [1 Co 15, 53-54], dezbracă-mă, Doamne, de omul cel stricăcios prin taina înnoirii şi stâmeşte în mădularele mele ascunse mişcările omului nou [Col 3, 5] în care m-ai îmbrăcat tainic la Botez şi care-mi fi dat efectiv în lumea viitoare spre desfătarea tuturor celor ce iubesc bunătatea Ta şi au suferit aici chinuri pentru Tine. 91. Cuvântul despre unitatea credincioşilor în Tatăl şi în Fiul sub forma rugăciunii adresate Tatălui de Fiul în ceasul patimii Lui [In 17, 11. 21-23] e o vestire mai înainte a tainelor ce se vor săvârşi aievea în lumea viitoare, când cele de aici se vor implini şi va începe starea aceea. Când Domnul Se va inălta cu cetele puterilor cereşti care prăznuiesc măretia Sa şi, după ce va fi judecat pământul cu o judecată amestecată cu milă, atunci toti cei vrednici vor fi inăltaţi împreună cu El din acest tinut de mijloc spre tinutul veşnic, unde sunt veşnic  Tatăl, Fiul şi Duhul împreună cu Iisus Mijlocitorul, Omul luat dintre noi, în care am văzut în chip nevăzut Treimea ca într-o oglindă [1 Co 13, 12] şi prin Care vom primi toţi desfătările care ţaşnesc din izvorul vieţii [Ps 35, 10]. Prin El se vor apropia atunci de Dumnezeu Tatăl toate fiintele rationale, cele dintâi şi cele de pe unnă, şi aici vom primi bucuria neimpărţită şi veşnică.

92. Părinţii ne-au predat că, în ceasul în care sfiniii vor fi răpiţi [1 Tes 4, 17] la un semn al lui Dumnezeu ca să intre în fericire prin intalnirea cu Domnul, viaţa din El îi va atrage aşa cum atrage magnetul bucăţile de fier. Atunci toate oştirile puterilor cereşti şi cetele fiilor lui Adam se vor aduna într-o singură Biserică şi se va împlini gândul Creatorului pe care l-a avut încă de la începutul existentei lumii când a adus la existentă creaţia prin har. Spre acest deznodământ ţintea tot mersul acestei lumi cu toate feluritele prefaceri pe care le-a rânduit în slujba fiinţelor raţionale ca şi cum ele ar fi stăpânul lor. Cele risipite acum departe de Impărăţie [In 11, 52] se vor bucura atunci de o lume care nu va avea sfârşit şi ale cărei viaţă şi desfătări nu vor cunoaşte schimbare.

93. Jertfa materială e trupul jertfă cu care sufletul se uneşte printr–o voinţă virtuoasă.94. Jertfa imaterială e sufletul jertfă cu care trupul se uneşte printr-o supunere cuviincioasă.95. Jertfa fără prihană e adorarea inteligenţei care printr-un cuvânt imaterial scrutează Duhul şi cu toate mişcările ei îşi pleacă capul înaintea maretiei aceleia. 96. Cunoaşterea imaterială la rugăciune e mai bună decât rugăciunea lipsită de întipăriri.97. Cunoaşterea imaterială la rugăciune e simţirea duhovnicească la rugăciune. Rugăciunea curată e cuvântul material lipsit de întipărire în cererea ei[2] .98. Există un cuvânt material lipsit de întipăriri materiale la rugăciune, şi există un cuvânt imaterial lipsit de intipăriri materiale la rugăciune. Cu unul din ele are părtăşie Duhul Sfânt, cu celălalt are părtăşie virtutea unei voinţe ferme ca si harul care ajută în ascuns, pe nesimţite, şi când cunoaşte nu simte nimic[3] . 99. Chiar şi în meditările cele mai înalte sunt mişcări starnite de lucruri. Ele n-au loc numai în patimi, ci şi în lucrurile limpezi şi nobile. Nu însă la rugăciune.100. Orice intipărire a unui lucru e o vătămare pentru minte la rugăciune. Când vine din slăbiciune sau de la creaţie, mintea nu e vinovată de ea. Dar dacă se formează cu consimtamântul ei, fiindcă mintea a fost depăşită fără luptă, atunci singuraticul e vinovat înaintea lui Dumnezeu, fie că starea sa în picioare [la rugăciune] e pătimaşă sau nu, afară numai această întipărire se află în inteligenţă dintr-o reflecţie nobila.

Sfârşitul primei sute a capitolelor despre cunoaştere.


 

[1]– Citat dintr-o parafrază liturgică a rugăciunii .,Tatăl nostru” citita pănâ azi in Biserica Asiriană a Răsăritului la miezonoptica duminicilor din Postul Marc.

[2]- Notă marginală: „De-ar fi cu putintă să fie fără intipăriri pe căt este curată.”

[3]– Notă marginală: „De-ar fi cu putinta să fii cu desăvârşire lipsit de intipăriri cum erai curat.”

<- pagina anterioara    continuarea ->

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [25]&8221;

  1. Pingback: Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [24] | indulciri cu dor

  2. Pingback: Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [26] | indulciri cu dor

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s