Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [17]

Cuvantul 3

Al aceluiasi frate Mar Isaac episcop si singuratic.
Felurite capitole despre cunoastere, in care se gasesc contemplari inalte si o cunoastere desavarsita, intelegeri dense si minunate si mari taine ce slujesc bucuriei si veseliei sufletului si cresterii lui in cele duhovnicesti.


Intaia suta a capitolelor despre cunoastere

1. Dumnezeu e cu adevarat un parinte pentru fiintele retionale pe care le-a nascut prin har ca sa devina mostenitoare ale slavei Sale in veacul viitor si ca sa le arate comorile Lui, care vor fi desfatarea  lor nesfarsita.2. Adevarul e ascuns in Fiinta [ousia] Lui de ochii a tot ceea ce a creat, iar fiintele rationale aduse la existenta de El locuiesc departe de El, la mare distanta. La timpul cuvenit adevarul li se va descoperi si lor dupa bunaplacerea Lui, dar nicidecum sfarsitul/capatul sau, care e ascuns in Fiinta Lui[1] .3. Orice cuvant rostit despre ceva vorbeste despre trei feluri de lucruri: fie despre ceea ce este acesta, fie despre ceea ce e mai presus de el, fie despre ceea ce e sub el. Despre Dumnezeu insa,  cuvantul si gandirea nu pot vorbi decat despre una singura dintre ele [despre cele ce sunt sub El]; nici una din cele create nu-si poate pune in miscare cunoasterea dincolo de aceasta limita, ci trebuie sa se intoarca din drum plina de spaima si indoiala.4. Vederea fiintiala a celor povatuiti deja in cunoasterea celor sase zile [ale creatiei] sta in intelegeri exacte privitoare la acelea. Aceste intelegeri, care se numesc miscari si fac parte din starea naturala a mintii, sunt subzistente lipsite de fiinta[2] , de care insa voia lui Dumnezeu se slujeste pentru a se arata in chip sensibil, cum s-a facut trimiterea lui Pavel [FA 9,3-6].5. Putem deosebi patru prefaceri bune[3] ce se petrec in firea rationala. Prima sta in trezirea dintr-o vietuire fara minte, a doua sta in trecerea mintii de la ratacire la simtirea adevarului care e in fiintele secunde; a treia e trecerea prin cunostinte duhovnicesti de la treapta dinainte la miscarile creaturalitatii ei naturale; iar a patra sta in primirea miscarilor care vin de la Viata vesnica potrivit contemplarii evanghelice.6. Cei care sunt primii in cinste sunt si primii in prefaceri si le-au condus. De aceea silinta [cf Mt 11. 12] incepatorilor e mai mare decat a primitorilor.7. Aratarea timpurilor merge mana in mana cu miscarile corpurilor. Caci unde nu sunt corpuri, acolo nu sunt nici prefaceri, iar unde nu sunt prefaceri, acolo nu este timp, iar unde nu este timp acolo nu sunt corpuri; iar unde nu sunt corpuri, acolo nu sunt susuri si josuri in aceeasi persoana, ci e egalitate in fiecare persoana, potrivit egalitatii fiintelor necompuse. Dar daca aici nu e egalitate in cele distincte, exista insa forme si culori prin care va trece contemplarea fiecarei persoane individuale.8. Firile rationale au fost invatate de Creatorul sa se foloseasca de sunetul sensibil al cuvantului inca de la inceput;  si prima lui folosire a fost sa aduca lauda Creatorului pentru lucrurile Sale, cum sta scris in cartea lui Iov [38, 7][4] . Si noi, oamenii, am primit tot de la Creatorul in chip sensibil sunetele cuvantului sensibil de care sa ne folosim, si el ajunge la noi transmitandu-se din tata in fiu.9. Cei care spun ca vederea Mantuitorului in aceasta lume a alta decat cea a contemplarii sunt tovarasii celor care spun ca in lumea viitoare desfatarile Imparatiei Sale se vor gusta in chip sensibil si acolo se va face uz de elemente si de grosimea substantelor. Si unii si altii sunt insa departe de adevar[5] .10. Toti fratii [Mantuitorului] vor ajunge la asemanarea cu El, atat cei de-a dreapta, cat si cei de-a stanga Lui [cf Mt 25,33], numai ca vor fi trepte si deosebiri in slava [ cf 1Co 15,41]. Dupa asemanarea Lui, ei vor fi atunci ridicati de la formele lor pamantesti la o forma slavita, fara ca trupul sa fie tagaduit pentru ca va fi cinstit din pricina prefacerii pe care o va fi primit, fiind inaltat fata de forma lui dinainte. Evagrie, martorul credincios al Cuvantului, spune: „Daca trupul omenesc face parte din aceasta lume, iar forma acestei lumi trece [1Co 7,31], e limpede ca va trece si forma acestui trup”[6] .


 

[1]– „Lamurire: Prin adevar intelege aici cunoasterea exacta a firii Fiintei [lui Dumnezeu]. Daca cele de aici sunt simboluri tainice ale celor viitoare, chiar cand este vorba de ingeri, atunci realitatea acestor simboluri e in intregime pazita in tacere, ascunsa de ochii tuturor.”
„Lamuririle” sunt reflectii ale copistilor care au sfarsit prin a fi introduse in textul „capitolelor”. Pentru a le distinge de textul lui Isaac, sunt reproduse aici in note, asemenea celorlalte scurte observatii si insemnari ale copistilor.

[2]– Nota marginala: ” Acestea sunt cele facute ca semne si vedenii pentru sfinti.”

[3]– Cf Evagrie, Kephalaia Gnostika [dupa S1, versiunea siriaca „comuna”, care a eliminat si corectat ideile si exprimarile origeniste din versiunea S2 care n-a circulat insa; ambele au fost editate de A. Guillaumont) II, 4: „Desi prefacerile sunt multe, cunoastem doar distinctia a patru prefaceri: prima, cum spun Parintii, e trecerea de la rautate la virtute, a doua e cea de la neascultare la contemplarea naturala secunda; a treia e urcusul de la aceasta la cunoasterea firilor rationale; iar a patra e trecerea de la toate acestea la Sfanta Treime.”

[4]– O traditie exegetica a Bisericii siro-orientale spune ca in prima zi Dumnezeu a creat in tacere si pe ingeri care timp de 12 ore au fost tinuti in scop pedagogic in intuneric. Iar cand seara Dumnezeu a facut lumina, ei au fost in uimire (extaz) si au izbucnit in laude la adresa Creatorului luminii; cf P. Bettiolo, p. 76 (n 4) si p. 116 (n. 1)

[5]– Nota marginala: „Ia aminte la acest capitol si la cuvintele lui !”

[6]– Evagrie, Kephalaia Gnostika 1, 26

<- pagina anterioara                                                                          continuare –>

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [17]&8221;

  1. Pingback: Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [16] | indulciri cu dor

  2. Pingback: Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [18] | indulciri cu dor

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s