Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [4]

Cuvantul 1

Scrisoare despre felurite lucruri privitoare la vietuirea in linistire [isihie]

16. Singuraticului i se cere si multa indelunga-rabdare ca sa nu se topeasca cand asteapta si nu primeste, sau cand cere si nu i se da ce isi inchipuia, ori cand asteptarea unui raspuns se prelungeste. Sa nu se strecoare atunci in nadejdea lui indoiala, ca sa nu ajunga abatut, mahnit si bolnav in constiinta sa.

17. Dupa toate acestea – si inainte de toate si mai mult decat ele toate, cum spuneam la inceput – are nevoie de linistea trupului si de o credinta sigura in suflet, fiindca acestea cuprind in ele toate cele de care am vorbit si le desavarsesc daca se sarguieste in ele. Aceste lucruri trebuie sa le ceara de la Dumnezeu in rugaciune si cu lacrimi ca sa ii fie date, si ca linistea si credinta sa ramana cu el. Caci prin ele se savarseste si desavarseste lucrarea tuturor acestor virtuti, ca si toate cele care n-au fost pomenite. Dar fara ele nu se poate face nimic din cele spuse.

18. E nevoie de linistire, fiindca ea pazeste simturile de zarva din afara si da prilejul potrivit pentru ostenelile trupului si ale sufletului, facand aceasta prin pacea care o da gratie zabavei din ea si gratie vigilentei asupra trupului si a sufletului pe care o ingaduie oprind prilejurile ce se napustesc in mod obisnuit asupra cuiva, fie de bunavoie, fie din intamplare, in cele din afara.

19. E nevoie si de credinta care sa-l intareasca in nadejde, ca sa indure cu desfatare toate primejdiile care vin peste el din pricina lucrurilor dumnezeiesti; ca sa nu tremure nelinistit in fata mortii, nici sa sufere durere ca o fiinta trupeasca, ci ca unul care are o nadejde ce trece dincolo de trup. Sa aiba o inima curajoasa, al carei curaj e in Dumnezeu, asteptand zi de zi plecarea din trup si suferind in fiecare clipa in gandul ei durerile nasterii nadejdii viitoare, pentru care se chinuie si indura de bunavoie aceste lucruri atat de grele, ca sa ajunga teafara la invierea si iesirea din mormant.

20. Dulceata nadejdii nascuta de credinta ii ingaduie sa treaca peste toate greutatile. Caci pe cat sporesc ostenelile, pe atat se revarsa si harul, daca ostenelile sunt insotite de staruinta. Pe cat creste asteptarea, pe atat se micsoreaza patimile. Pe cat straluceste intelepciunea, pe atat omul intra in bucurie. Caci prin intelepciune e unit cu Dumnezeu, e invaluit in iubire, e eliberat de legatura cu patimile, si bucuria il face sa depaseasca intristarile, caci e usor pentru bucurie sa uite atat de lume, cat si de trup.

<- pagina anterioara                                                                                   continuare ->

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [4]&8221;

  1. Pingback: Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [3] | indulciri cu dor

  2. Pingback: Sf Isaac Sirul: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata [5] | indulciri cu dor

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s