Un strigăt din humă

Dianora Ioana

un strigat din humaUn strigăt din humă

Iartă-ne, Doamne! Iartă-ne, Doamne! Iartă-ne, Doamne!

Ajută-ne, Doamne, ajută-ne, Doamne, ajută-ne, Doamne!…

Că suntem neputincioși în fața pământului care ne copleșește.

Ridică frunțile noastre din greul țărânii și le îngenunchează la poala Crucii Tale.

În ochii noștri, picură lacrima Maicii Tale și durerea ei la pătimirea morții Tale ascunde-ne-o-n inimă sfâșietor, ca pe-o putere înțelegătoare, biruitoare…

Ruga ei, așaz-o fierbinte în inima noastră. Apoi, rupe-o din noi ca pe însăși suflarea noastră, rupe-o necontenit, fără s-o smulgi din rădăcină; rupe-o din noi ca pe o flacără-vâlvătaie pe care Tu s-o primești jertfă curată. Nu pentru pământul din noi, Doamne, nu pentru pământul din noi, ci pentru arderea nemistuită a Maicii Tale.

Vezi articol original 187 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s