Omul, dacă se află neîncetat în rugăciune, vede o lumină în sufletul lui, vede o strălucire, o măreție, îi vin lacrimi de belșug, și aceste lacrimi sunt atât de dulci, atât de gustoase, încât nu poți să simți ceva mai bun, chiar și de ai mânca mâncarea cea mai bună, adică simți saț, un sațiu pe care mintea noastră nu îl poate concepe

” Hristosul nostru vrea să Îi vorbim, nu să Îi spunem un sec Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, vrea să Îi vorbim, să Îi cerem să ne mântuiască. Știu o fată, mi-a dat telefon acum câteva zile și mi-a spus că anul trecut era țintuită la pat. Nu se putea întoarce nici pe-o parte, nici pe alta, căci suferise atac cerebral. Dar nu își lăsa rugăciunea ei, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Și Preasfântă Născătoare de Dumnezeu ajută-mă! La cap nu pățise nimic. Și i s-a înfățișat Preasfânta atât de strălucitoare, atât de frumoasă, atât de minunată, era o înfățișare pe care nu și-o poate închipui cineva, și în spatele ei tagmă de îngeri. Avea un acoperământ care acoperea toată lumea și îi spune sărmanei bolnave: – Ce vrei să îți fac?, iar aceasta îi răspunde: –Doresc să mă pot întoarce de pe o parte pe alta, pentru că sunt paralizată și mi-a obosit spatele. Și mai vreau să mă mântuiesc, mântuirea mea o vreau. Acestea ți le voi da, dar să faci ce îți voi spune: să mă strigi, căci eu vreau să mă strigați. Așadar, Preasfintei noastre să îi vorbim, să îi spunem cuvinte, să îi zicem una-alta. Vreau să mă strigi, i-a spus. Acestea le voi împlini. Odaia ei a fost de-a dreptul inundată de mireasmă și o asemenea lumină era în casa ei, încât strălucea fețișoara fetei, atât de mult har primea și apoi a început să poată să se ridice pe-o parte și pe alta și se întorcea de pe o parte pe alta.

De aceea Hristosul nostru dorește să Îl strigăm, vrea să Îl cerem. El este iubitul nostru. Hristos vrea să Îi dăruim Lui toată dragostea noastră și apoi El le va rândui pe toate pentru noi…

… Ați văzut atunci când Părintele duhovnicesc ne arată puțină dragoste cât de puternic simțim în noi o schimbare și o unire. Mirele Hristos dăruiește această unire. Și apoi nu Se mai poate opri. De aceea Părinții spuneau, atunci, oprește, Hristoase, valurile Harului Tău!, nu puteau să cuprindă taina acestui gust, mierea Harului, bunamireasmă a Harului, Dumnezeiasca fericire, Dumnezeiasca strălucire, Lumina nezidită, și omul, dacă se află neîncetat în rugăciune, vede o lumină în sufletul lui, vede o strălucire, o măreție, îi vin lacrimi de belșug, și aceste lacrimi sunt atât de dulci, atât de gustoase, încât nu poți să simți ceva mai bun, chiar și de ai mânca mâncarea cea mai bună, adică simți saț, un sațiu pe care mintea noastră nu îl poate concepe.

Odată, era mare foamete. Atunci la foametea din timpul ocupației și toată Săptămâna Mare am avut mare lipsă. Aveam o datorie, pe care trebuia să o dau până de Paști, aveam poruncă să o dau. Și eu acum făceam mare economie, ca să o dau și toată Săptămâna Mare am mâncat puțină pâinică, 50 de drame de pâine, pentru că nici pâine nu puteam să îmi cumpăr, și înmuiam pâinea în apă și o mâncam, nu aveam nimic altceva.

Ei! Când ne-am dus la biserică, atunci în Sâmbăta Mare – duhovnicul meu citea de la ora opt Sfinții Apostoli, așa cum fac în Sfântul Munte, și vreau să vă spun că din lipsă, ce face Dumnezeu!, pentru marea sărăcie, cum ajută Dumnezeu!, nu pentru că aș fi avut eu vreo valoare, ci ca să îmi arate cât de puternic este El și cât trebuie să Îl adorăm. A venit și Sâmbăta Mare și m-am dus la ora 8 la biserică, ei!, m-am așezat într-un colțișor și trăgeam la metanier, toți în jur țineau lumânări, iar eu nu aveam nimic, nici o lumânărică, nimic. Acum, cum să mă duc la Veniți de luați Lumină?, căci nu aveam lumânare. Îmi spun: Hristoase al meu, dacă Tu vrei să Îți țin și lumânare, dacă Tu vrei asta, atunci să fie binecuvântat, iar dacă nu vrei, să n-am nici lumânare!

Ei!, acolo Îi vorbeam lui Hristos, îi spuneam nemulțumirile mele, îi spuneam durerea mea, iar după ce a început slujba, fără să-mi dau seama, am leșinat, se părea de parcă se deschiseseră toate radio-urile din lume și se spunea: La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul și tot restul Evangheliei pascală și acum cât timp am fost leșinată ascultând Evanghelia nu mai știu. M-au scos afară, ca să îmi revin, dar mie aceste cuvinte mi s-au întipărit în suflet. Îmi răsuna în urechi acest glas frumos în timpul întregii slujbe de Paști și aceste cuvinte îmi aduceau un sațiu, ca atunci când mănânci peste măsură și nu poți să stai în picioare de sătul ce ești, întocmai așa mă simțeam eu, și apoi mi-a venit gândul: și Părinții în pustie care nu mănâncă și nu gustă nimic, acest sațiu îl simt, așa, un glas îmi spunea aceasta și nu pot să vă spun: și cuvinte negrăite în sufletul meu și negrăită bunămireasmă și negrăită gustare, ca și cum aș fi mâncat toată mierea din lume, toate dulciurile din lume și aș fi prins puteri.

Deși în Săptămâna Mare mă epuizasem din pricina nemâncării și a lipsei, acum am prins mari puteri, și în timp ce mă duceam să sărut icoana Învierii și Evanghelia, duhovnicul m-a înțeles și mi-a spus: Hristos a înviat! și prin Hristos a înviat! mai mult a crescut acest lucru în sufletul meu, mai mult a venit și s-a întins mai mult această bogăție în sufletul meu.

Și plec, îi las înainte de terminarea slujbei în biserică și mă duc acasă, ca să nu pierd această măreție. M-am dus acasă. Nu vroiam să mănânc nimic, da’ nimic-nimic. Nici apă, nici pâine, da’ nimic-nimic nu vroiam. Îmi zice verișoară-mea – stătea dincolo de drum. Vino, îmi zice, am făcut pátsas, vino să mănânci, n-ai luat nimic în gură. Eu, acum, cum să îi spun că mâncasem? Nu i-am spus nimic. M-am dus să iau o lingură, dar nu se ducea pe gât, iar la prânz m-a chemat la masă cumătra mea, căreia i-am botezat doi copii. Era foarte bogată. Și până la prânz nu am mâncat nimic. Îmi ziceam: Cum mă voi duce acum la această casă? Era acolo lume duhovnicească. Îmi zic: Mă vor întreba una-alta. Eu alta voiam acum, voiam să găsesc om căruia să îi spun măreția pe care am simțit-o înlăuntrul meu. Îmi zic: Ce face Dumnezeu cu mine? Vreau să Îl văd pe Dumnezeu!, atât de mare era acest lucru, încât spuneam: Dar ce face Dumnezeu? Cât îl îmbogățește Dumnezeu pe om!

De aceea spun și eu ce spun unii că oamenii nu trăiesc doar cu hrană, ci și cu Harul lui Dumnezeu. Ei!, eu lucrul acesta, Harul lui Hristos, l-am simțit din pricina foamei și a necazului pe care îl aveam, și a lipsei, Dumnezeu mi l-a dat, ca să înțeleg ce dă Dumnezeu în vremuri de lipsuri. Și zic: cât de bine face omului înfrânarea și rugăciunea, atunci când omul se încredințează deplin lui Dumnezeu, Dumnezeu îl hrănește, Dumnezeu îl adapă, din Dumnezeu gustă, și toate aceste măreții cerești le simte sufletul omului, pe care Dumnezeu i le dă în dar. Nu ne lipsește nimic. Noi, acum, nu vrem să ne apropiem de Hristos, ca să ne dea această măreție cerească, să o gustăm, să cugetăm la ea, să Îl iubim. Noi ne îndepărtăm. El ne cheamă neîncetat, să ne dea una-alta, adică toate, bucurie, veselie, că El are ce să ne dăruiască. Dacă ne-am gândi la ce ne-a pregătit în cer, ne-am cutremura. Mintea omului nu poate să conceapă, nu poate să vadă frumusețile Raiului, nu ar mai putea trăi, dacă le-ar vedea.

Sunt înfricoșătoare, sunt uluitoare, atât de frumoase sunt și atâta veselie simte sufletul omului.

Vrea dragostea noastră, să Îl iubim. Dacă Îl iubim, ne va da toate în dar. Doar să Îi dăm Lui inima noastră. Să fie binecuvântat! Aceasta înseamnă să Îl găsească cineva pe Dumnezeu în sufletul său. Lipsurile sunt mare binecuvântare.”

Stareţa Macrina Vassopoúlou , Cugetări duhovnicești 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Omul, dacă se află neîncetat în rugăciune, vede o lumină în sufletul lui, vede o strălucire, o măreție, îi vin lacrimi de belșug, și aceste lacrimi sunt atât de dulci, atât de gustoase, încât nu poți să simți ceva mai bun, chiar și de ai mânca mâncarea cea mai bună, adică simți saț, un sațiu pe care mintea noastră nu îl poate concepe&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s