Sfântul Calinic- pildă pentru credincioşii Bisericii de pretutindeni şi de orice nivel, căci a actualizat în sine potentele universale ale omenirii, devenind omul îndumnezeit şi iubind omenescul universal în fiecare om

Sfântul Calinic, desen realizat de Gabriela Mihaita David

„O manifestare a lumii cereşti în care petrecea Sfântul Calinic încă de pe pământ s-a făcut cunoscută celor din jurul lui, în preajma trecerii sale din această viaţă. Iată cum descrie Anastasie Baldovin această minunată întâmplare: „într-o dimineaţă, pe când terminasem rugăciunea de noapte, pentru că-i citeam în casă toată pravila, fiindcă nu putea să se scoale din pat, am văzut împreună cu părinţii care erau în casă, că iese un glob de lumină ce nu se poate descrie, de lângă Sfinţia Sa, şi cu toţii de frică am căzut la pământ; această minunată lumina a trecut prin geamuri şi s-a dus drept către răsărit până ce nu s-a mai văzut. în seara următoare l-am întrebat şi i-am spus ce am văzut. Prea Sfinţia Sa s-a uitat lung şi cu atenţie la mine, apoi mi-a zis: Fiţi cu luare-aminte că în această casă vin neîncetat îngerii şi alţi oameni cereşti; adu-ţi aminte de toate câte ţi-am spus şi ţi-am arătat. Petrecând în comunicare tot mai frecventă cu lumea nevăzută, Sfântul Calinic şi-a prevestit sfârşitul vieţii pământeşti cu 13 zile mai înainte.„Când s-au împlinit aceste zile, spune Anastasie Baldovin, s-a făcut sănătos deplin, s-a sculat şi s-a îmbrăcat cu hainele de îngropare, pentru că toate celelaltele dăruise de pomană; s-a spălat singur pe faţă, s-a pieptănat şi ne-a binecuvântat pe toţi câţi eram în casă; şi cum sta pe picioare s-a rezemat pe pieptul călugărului Ghermano, zicând: «Să-ne vedem în fericire pe cealaltă lume», şi suflând de trei ori din sfintele sale buze, a rămas rezemat de pieptul călugărului Ghermano”. A sfârşit pe picioare, ca un ostaş pe care nici moartea nu l-a putut doborî la pământ.

Dar rugăciunea lui, ridicându-l în Dumnezeu, nu-i deschidea numai ochii minţii pentru cunoaşterea viitorului şi citirea în sufletele altora, ci făcea să se sălăşluiasca în el şi darul dumnezeiesc al facerii de minuni. Cu puterea rugăciunii a izbăvit el la 1821 obştea călugărilor şi mulţimea de bucureşteni refugiaţi la Cernica de urgia turcilor care înconjurau mănăstirea cu hotărârea de a omorî pe toţi cei din ea. Anastasie Baldovin istoriseşte, ca martor ocular, cum Sfântul a tămăduit prin rugăciunea sa pe o femeie stăpânită de duh necurat, vadit prin citirea de către el a rugăciunii de dezlegare a celor morţi, s-a prefăcut într-o clipă în ţărână trupul neputrezit al unui mort. Iar meşterul Costache, care a lucrat la clădirea Bisericii Catedrale de la Râmnic, istoriseşte cum Sfântul Calinic i-a tămăduit prin rugăciune pe fiul său, bolnav de epilepsie. De aceeaşi boală a tămăduit prin rugăciune pe fiica unui sătean din Muiereasca-Vâlcea, care se îmbolnălvise pentru că trecuse din greşeală, alergând după o vită, dincolo de hotarul dintre sat şi schitul Frăsinei, la care Sfântul Calinic aşezase o tăbliţă, oprind sub blestem trecerea femeilor spre schit.

Din toată fiinţa Sfântului Calinic se răspândeşte suprafirescul. El era cu adevărat un înger în trup, un templu al Duhului Sfânt, poartă prin care străbătea cerul pe pământ. Aşa a fost simţit chiar de contemporanii săi. Marele istoric Nicolae Iorga îl socoteşte reprezentatul unei lumi care dispărea prelungindu-şi viaţa într-o lume pe care n-o înţelegea şi pe care totuşi a combătut-o.

Dar trebuie socotit mai degrabă că Sfântul Calinic a înţeles valorile pozitive ce se ascundeau în lumea care răsărea şi de aceea nu a combătut-o, precum această lume, la rândul ei, l-a înţeles oarecum, prin instinct pe el. Dovada o avem în faptul că reprezentanţii ei, cum sunt boierii din conspiraţiile care au pregătit Revoluţia din 1848, sau Barbu Ştirbei, sau Cuza Vodă, l-au preţuit, venerat, ajutat şi l-au chemat la colaborare, iar Sfântul Calinic a primit să colaboreze cu ei, zidind şi restaurând cu ajutorul lor un şir de biserici şi mănăstiri. Sfântul Calinic a înţeles că conţinutul esenţial al lumii celei noi e afirmarea libertăţii umane şi naţionale şi o înţelegere mai adâncă a marii valori a omului şi a egalei îndreptăţiri a fiecăruia la bunurile vieţii şi la stima celorlalţi. Iar între acest conţinut şi conţinutul autentic creştin, pe care îl reprezenta şi-l afirma el cu toată intensitatea, îşi dădea seama că nu există în fond vreo opoziţie. Lucrul acesta poate nu i s-a descoperit Sfântului Calinic decât ceva mai târziu. Acest sens trebuie să aibă faptul că, de unde până la o vreme el aştepta anul 1843 ca sfârşitul lumii şi nu se putea hotărî să zidească biserica Sfântul Gheorghe, pe la anul 1833 primeşte într-o vedenie înştiinţarea că va mai trece mult până la sfârşitul lumii, deci să se apuce de clădirea bisericii.

Prin activitatea lui calitativă şi gospodărească ne arată că a redescoperit împreună cu timpurile noi preţul omului, dreptul la cinstire şi la ajutorarea omului de rând, dar prin asceza şi viaţa lui Dumnezeu arată că această înţelegerea omului îşi are izvorul cel mai adânc în trăirea creştină. Sfântul Calinic aducea din trecut asceza, dar aproba lupta timpurilor noi împotriva iobăgiei şi robiei naţionale a trecutului, care acoperea sub un obroc lumina omului.El a înţeles printre cei dintâi că spiritualitatea creştină a trecutului şi valoarea omului redescoperită de timpurile noi se cer una pe alta ca să se completeze şi că una fără alta suferă.

Fără îndoială, sinteza deplină între ideile şi formele lumii noi şi cele pe care le aducea Sfântul Calinic din trecutul creştinismului nu avea să se înfăptuiască dintr-o dată. Trebuia să mai treacă timp până când ideile lumii noi aveau să se străbată de duhul creştin şi învăţătura creştină despre preţul omului, mai mare decât al lumii întregi, despre datoriile faţă de el, sa se îmbrace în înfăţişarea umanismului modern şi să devină evidente reprezentaţilor ideilor noi.  Nu e mai puţin adevărat că prin acceptarea ideilor lumii noi şi prin afirmarea în acelaşi timp a sfinţeniei autentice în faţa lor, Sfântul Calinic a pus începutul apropierii sporite de mai târziu.

Astfel Sfântul Calinic ne dă cheia acestei împăcări, ne arată chipul în care putem spori până la sfinţenie creştinătatea noastră în timpurile de azi. El ne arată că eliberarea modernă a omului de constrângerile exterioare trebuie să mearga mână în mână cu o disciplinare şi cu o îngrădire pe care omul trebuie să şi-o impună din interiorul sau, dacă vrea să crească cu adevărat şi să nu cadă pradă patimilor egoismului, care pustieşte pe individ şi dezorganizează viaţa socială. Iar aceasta este asceza.

De aceea, dacă pe toţi Sfinţii îi simţim azi aproape de noi, datorită luminii puternice şi accentului de maximă intensitate cu care sfinţenia lor a evidenţiat măreţia omului, cu atât mai apropiat îl simţim pe Sfântul Calinic, datorită faptului că ne arată partea pozitivă a sfinţeniei creştineşti de totdeauna şi valabilitatea ei faţă de lumea nouă. El arată omului de azi cum poate fi sfânt, fără să renunţe la nici o notă de sfinţenie autentică creştină, dar şi fără a se simţi străin între oamenii timpului nostru. El ne arată putinţe şi modul de comunicare între sfinţenia de totdeauna şi lumea de azi, cu ideile şi cu nevoile ei. El a arătat ca Sfântul nu este un neadaptat în nici o vreme, că e oricând actual, ştie să răspundă necesităţilor din orice timp şi orice timp are necesităţi care se tămăduiesc prin leacurile sfinţeniei. El ne arată pe omul de azi accesibil sfinţeniei si pe sfânt deschis vremii de azi, sau vremea de azi deschisă Sfântului. El ne-a descoperit perspectiva pozitivă a Sfântului asupra timpurilor noi, şi ne-a arătat cum pot fi sfinţite îndeletnicirile şi peste tot viaţa omului de azi. Cu alte cuvinte, Sfântul Calinic ne e aproape prin largul registru al virtuţilor lui, care se întind de la nevoinţele ascetice şi de la culmile contemplaţiei lui Dumnezeu, prin care şi-a înfrumuseţat chipul său personal cu aurul Dumnezeirii, până la roadele lor practice şi sociale, arătate în milostenie şi în priceputa sporire şi gospodărire a bunurilor materiale ale Bisericii şi aşezămintelor mănăstireşti, roade atât de necesare şi de preţuite în timpurile noi. El ne e aproape prin modul cum a integrat în sfinţenia trăirii creştine multiplele laturi ale vieţii omului dintr-un timp în care omul e solicitat de preocupări mai multe ca în alte vremuri, dovedindu-se că această viaţă integrală se poate înfăptui cu toată bogăţia ei de activităţi. Sfântul Calinic ne e aproape prin sfinţenia lui activă în dragostea de oameni, ne e aproape prin înţelegerea timpurilor noi care şi-au pus pe toate planurile ca problemă principală ridicarea omului, descoperirea valorii lui, a libertăţii lui, a tainei lui vrednice de cel mai mare respect. Sfinţenia practică a Sfântului Calinic se mişcă între cei doi poli între care se rezolvă just şi deplin satisfăcător întreaga problemă a omului: între iubirea de oameni şi credinţa în Dumnezeu. Omul trăind în Dumnezeu şi iubind pe semeni îşi descoperă toată măreţia sa şi a semenilor săi. Sfântul Calinic a realizat sfinţenia înţeleasă de fiecare om şi folositoare fiecăruia. El a dezvăluit însine măreţia şi frumuseţea unanimităţii simple şi apropiate ca a lui Hristos, dar dispunând de această calitate pentru că stă cu creştetul ascuns în înălţimile curăţitoare şi înfrăgezitoare ale lumii taborice.

Prin toate acestea chipul lui duhovnicesc are o înfăţişare de universalism creştin. El e pildă pentru credincioşii Bisericii de pretutindeni şi de orice nivel. Căci a actualizat în sine potentele universale ale omenirii, devenind omul îndumnezeit şi iubind omenescul universal în fiecare om.

Aceasta ne încredinţează că şi acolo sus, în faţa Domnului Iisus Hristos, se roagă pentru credincioşii de pretutindeni, simţindu-se aproape de fiecare frate al său întru umanitate. De aceea cu admiraţie şi cu iubire îi strigăm:

Bucură-te, cel ce prin vieţuirea ta pe pământ ne-ai fost pildă de adevărată vieţuire omenească!
Bucură-te, cel ce trăind în trup ai fost bun şi curat ca un înger în cer!
Bucură-te, cel ce ai luminat tuturor calea adevărată a desăvârşirii şi iubirii de oameni ca o lumină cerească!
Bucură-te, cela ce cu milostivirea ta ai fost sprijinul săracilor şi al văduvelor şi al orfanilor, al fiecărui om care are lipsă de înţelegere şi ajutor!
Bucură-te că au fost de faţă la cinstirea ta Patriarhi şi Ierarhi ai Bisericii drept-măritoare de pretutindeni, mărind virtuţile tale şi ducând vestirea lor în toate laturile Bisericii lui Hristos!
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale câştigi ca şi odinioară, mila, iertarea şi darul lui Dumnezeu pentru cei ce aleargă la tine!
Bucură-te, Sfinte Ierarh Calinic!”

fragment din „Sfântul Calinic, stareţul Gheorghe şi spiritualitatea ortodoxa integrala” de Parintele Prof. Dumitru Stăniloae

Anunțuri

Un gând despre &8222;Sfântul Calinic- pildă pentru credincioşii Bisericii de pretutindeni şi de orice nivel, căci a actualizat în sine potentele universale ale omenirii, devenind omul îndumnezeit şi iubind omenescul universal în fiecare om&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s