O mare parte din dificultatea care stă în jurul pocăinței…

… este tendința noastră de a ne identifica cu eșecurile / păcatele noastre / etc. Rezultatul este că suntem blocați într-o variantă a rușinii noastre și vedem rușinea ca sinele nostru adevărat. Nu este asa. Pocăința este în cele din urmă despre curățarea resturilor, astfel încât să putem începe să vedem adevărul a ceea ce este acolo – oglinda sufletului care-L reflectă Hristos.

Pentru fiecare bucată de întuneric pe care o întâlnim în noi înșine trebuie să vedem și mai mult dragostea și lumina lui Dumnezeu. Când mergem la spovedanie, de exemplu, dezlegarea și asigurarea iubirii statornice a lui Dumnezeu sunt mult mai importante decât trivialitățile păcatelor noastre. Din punct de vedere psihologic, ne agățăm de păcate (și de rușinea care le înconjoară) prea mult timp.

Părintele Stephen Freeman

Când lupta devine deosebit de grea, şi mai cu seamă când intrăm într-o situaţie fără ieşire…

Însemnări pe Cale

„Nu trebuie să deznădăjduim nici chiar atunci când lupta devine deosebit de grea, şi mai cu seamă când intrăm într-o situaţie fără ieşire. Chiar dacă ni se pare că nu există nicio ieşire, trebuie să fim încredinţaţi că Dumnezeu cunoaşte ieşirea şi cu siguranţă ne va scoate din aceasta situaţie dacă dăm dovadă de răbdare până la sfârşit. Răbdarea este semnul adâncii credinţei în Dumnezeu. Dumnezeu ne învaţă să ne întărim întru răbdare, încununându-ne pentru credincioşia în încercările răbdate de noi, ocrotindu-ne cu dreapta Sa. „Când Dumnezeu îşi arată Atotputernicia Sa – spune sfântul Ioan Gură de Aur,- adesea îngăduie mulţime de osteneli în faptele noastre, ca să ne conducă spre împlinirea scopurilor Sale, ca să ne descopere măreţia Atotputerniciei Sale”. Acelaşi sfânt părinte povăţuieşte: „Nu există nimic mai puternic decât omul îngrădit cu ajutor ceresc, şi nimic mai slab decât omul, care este lipsit de acest ajutor”.

Arhim. Serafim…

Vezi articolul original 1 cuvânt mai mult