Gândul zilei

Dragostea:

-îndelung rabdă
-este binevoitoare,
-nu pizmuieşte,
-nu se laudă,
-nu se trufeşte,
-nu se poartă cu necuviinţă,
-nu caută ale sale,
-nu se aprinde de mânie,
-nu gândeşte răul,
-nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr,
-toate le suferă,
-toate le crede,
-toate le nădăjduieşte,
-toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată.

ICorinteni: 13; 4:8

Duhovnicești

Părintele Cleopa: Să aveţi Psaltirea ca pe un cozonac bun…

https://www.pinterest.co.uk/pin/595460381956299448/?lp=true

Sfântul Vasile cel Mare spune că „este mai bine să stea soarele din călătoria sa, decât să rămână Psaltirea necitită în casele creştinilor. Şi precum soarele este mai mare între ceilalţi luminători, aşa este Psaltirea între celelalte cărţi insuflate de Duhul Sfânt”. Să aveţi Psaltirea ca pe un cozonac bun. Când ţi-e foame, mai tai o felie, mai mănânci, mai faci treabă, apoi mai citeşti o catismă, două-trei, cât poţi.

Părintele Cleopa

Da, psalmul este linişte a sufletelor, conducător al păcii, potoleşte tulburarea  şi vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului şi înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, uneşte pe cei de departe, împacă pe cei învrăjbiţi. Cine se mai poate socoti vrăjmaş al celui cu care a înălţat acelaşi glas spre Dumnezeu? Cântatul psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun: dragostea. Cântatul împreună este ca un lanţ care duce la unire: uneşte poporul în simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fugă pe demoni şi aduce pe îngeri într-ajutor; este armă pentru frica de noapte; odihnă pentru ostenelile zilei; este întărirea pruncilor, podoabă celor în floarea vârstei, mângâiere bătrânilor, găteală foarte potrivită femeilor. Psalmul populează pustiurile, cuminţeşte pieţele; este carte elementară de învăţătură pentru cei ce intră în viaţă, creştere pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi.

Psalmul este, glas al Bisericii, psalmul înveseleşte sărbătorile, psalmul naşte tristeţea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrimă şi din inimă de piatră, psalmul este lucrul îngerilor, vieţuire cerească, parfum duhovnicesc. Ce descoperire înţeleaptă a Învăţătorului, Care a meşteşugit ca, o dată cu cântarea, să învăţăm şi cele ce ne folosesc! De aceea se şi întipăresc mai bine în suflete învăţăturile. Învăţătura dată cu sila de obicei nu rămâne, dar învăţătura cu plăcere şi cu bucurie se fixează mai trainic în sufletele noastre. Ce nu poţi învăţa din psalm? Nu, oare, măreţia bărbăţiei? Nu, oare, exactitatea dreptăţii? Nu, oare, sfinţenia castităţii? Nu, oare, desăvârşirea înţelepciunii? Nu, oare, chipul pocăinţei? Nu, oare, măsura răbdării? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele cele bune?”  (Sfântul Vasile cel Mare)

Duhovnicești, Gândul zilei

O mare parte din dificultatea care stă în jurul pocăinței…

… este tendința noastră de a ne identifica cu eșecurile / păcatele noastre / etc. Rezultatul este că suntem blocați într-o variantă a rușinii noastre și vedem rușinea ca sinele nostru adevărat. Nu este asa. Pocăința este în cele din urmă despre curățarea resturilor, astfel încât să putem începe să vedem adevărul a ceea ce este acolo – oglinda sufletului care-L reflectă Hristos.

Pentru fiecare bucată de întuneric pe care o întâlnim în noi înșine trebuie să vedem și mai mult dragostea și lumina lui Dumnezeu. Când mergem la spovedanie, de exemplu, dezlegarea și asigurarea iubirii statornice a lui Dumnezeu sunt mult mai importante decât trivialitățile păcatelor noastre. Din punct de vedere psihologic, ne agățăm de păcate (și de rușinea care le înconjoară) prea mult timp.

Părintele Stephen Freeman