Iurie Roșca în dialog cu Sorin Dumitrescu

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Gândul zilei

„E mult zgomot în fiinţa noastră, ne lamentăm, cerem vrute şi ne-vrute, semenilor, lui Dumnezeu. Este pricina pentru care nu-L putem auzi pe Domnul.”

Daniel Turcea

Posted in Gândul zilei | Lasă un comentariu

Zece cuvinte memorabile – Parintele Seraphim Rose

pagina casianei

seraphim_rose

  1. „Este mai târziu decât credeţi! Grăbiţi-vă deci ca să faceţi lucrarea lui Dumnezeu”

„ Această ultimă afirmaţie avea, desigur, o semnificaţie apocaliptică, pentru că Părintele Serafim Rose simţea cu tărie că tulburările din vremurile din urmă vor veni cât de curând şi peste America, aşa cum se abătuseră asupra Rusiei. Însă afirmaţia poate să fi avut şi un înţeles mai personal pentru Părintele Serafim. Privind în urmă, Părintele Gherman a spus: ‘Se purta ca un obsedat de urmă. „Este mai târziu decât credeţi” – aceste cuvinte reveneau pe buzele lui tot timpul, ca la un disc stricat ‘ „

  1. „Fiecare din noi este potenţial un Iuda”

„În 1982, cam cu jumătate de an înainte de moartea sa, Părintele Serafim a vorbit din nou despre primejdia de a lăsa părerea noastră să-L umbrească pe Dumnezeu şi voia Sa pentru vieţile noastre. Era Miercurea Mare, ziua în care Biserica pomeneşte trădarea lui…

View original post 1,421 more words

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Laur – Evgheni Vodolazkin

Descarca pdf:

Laur – Evgheni Vodolazkin

Posted in Cărți | Lasă un comentariu

sela!( oprire!)

De la un anumit punct încolo răul devine hipnotic, fascinant, nu te mai poate salva decât o miraculoasă intervenţie a lui Dumnezeu….
Cu cât lumea devine mai coruptibilă şi mai scandalos de păcătoasă, cu atât creştinii sunt atraşi de a părăsi lupta cu sine, cu propriile păcate, şi a începe, cu totul nepregătiţi, cruciada împotriva răului din lume. Pentru că, prin contrast, păcatele şi murdăria proprie, încep să pară nesemnficative faţă de satanismul tot mai categoric al lumii. Prin mărirea sa apocaliptică, răul din lume devine prioritar şi creştinii, orbiţi de exploziile lui cotidiene, nu-şi mai pot vedea propria stare lăuntrică… Nu mai au nici timp, nici dispoziţie pentru asta, răul sistemic şi tot mai apoteotic din lume, impunând alte urgenţe….
Iar cei prinşi în această luptă, după o mai scurtă sau mai lungă perioadă, prezintă semnele următoarei transformări: sabia Adevărului nemaifiind folosită pentru curăţirea propriei inimi, ci doar pentru a opri răul din lume, lasă inima să se împietrească. Iar după ce s-a împietrit destul, devine piatră de altar, pe care sunt junghiaţi lucrătorii răului din lume… Răul îi livrează jertfe până lucrarea de ”preot al Adevărului”, care taie pe piatra propriei inimii duşmanii Binelui şi ai Bisericii, devine o a doua natură, ceva de neoprit şi, mai ales, o misiune sfântă…
Atunci Răul îşi retrage oamenii… Iar luptătorul ortodox, în lipsă de material, cu un apetit colosal şi deplin conştient că războiul nu s-a sfârşit, începe să-şi măcelărească fraţii… Patima luptei cu Sistemul e de neoprit şi fraţii încep să devină, la început suspecţi de laxism, ecumenism, etc. şi, pe urmă, trădători ai Ortodoxiei şi ai cruciadelor ei, ai iubirii frăţeşti, duşmani camuflaţi…
Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul din propria inimă… Iar asta e o lucrare de toată viaţa…
Pocăinţa e o sabie care înfiptă în propria inimă, vindecă, dar înfiptă în inima altcuiva, ucide….
Răul din lume se luptă înjunghiindu-l cu Sabia Adevărului în lăuntrul tău…. Căci doar acolo avem contact real cu el, doar acolo balaurul este în mod real în faţa noastră…
Şi capetele lui sunt patimile noastre şi colţii grozavi cu care, în mod real ne sfâşie sufletele (ale noastre şi ale celor pe care vrem să-i apărăm de răul din lume) sunt păcatele noastre…
Indiferent de conjunctura exterioară mântuirea rămâne rodul luptei cu propriile patimi, al mărturisiri şi lăsării păcatelor.
Fără curăţire lăuntrică neîncetată nu putem birui răul cu binele aşa cum ni s-a poruncit, căci Dumnezeu nu-l poate revărsa prin noi peste vrăjmaşii noştri… Ci ne vom opune şi vom lupta împotriva răului din lume, cu răul din noi, fără voie hrănindu-l şi făcându-l tot mai puternic!
Şi pentru că nu putem să răspundem răului din lume cu binele, ci cu răul din noi, dăm acestui rău personal înfăţişare de virtute, nobilă, toată ştiinţa şi evlavia noastră ortodoxă devenind garderoba generoasă a acestei travestiri….
Dacă ne doare inima de răul din lume, să tragem săgeata acestei dureri în lăuntrul nostru: doar aşa o vom înfinge, în mod real, în trupul răului: lovind cu durerea produsă de răul din lume, în răul din noi…
Eu văd la mine că mi-e foarte uşor să urmăresc şi să demasc public răul din lume (într-un fel sau altul toţi oamenii fac asta) şi tot mai greu răul din mine…. Şi, paradoxal, simt că trăiesc tot mai departe de viaţă….
Şi că credinţa mea nu mai e o întoarcere, ci o tot mai laborios justificată, depărtare de realitate…

sursa: oameni-si-demoni.blogspot.ro

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Conferința „Despre prietenie sau cum să nu călătorim singuri” a fost ținută de Maica Siluana în ziua de sâmbătă, 23 iulie, cu ocazia celei de-a VII-a ediții a Adunării Tinerilor Creștini Ortodocși – Nemțișor, 2016

Posted in Copii, Maica Siluana | Etichetat , , | Lasă un comentariu

„Sfântul Luca al Crimeei”, un NOU documentar rusesc cu subtitrare în limba română

Sfântul Munte Athos

Sfântul Luca al Crimeei, un NOU documentar rusesc cu subtitrare în limba română. Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC .

View original post

Posted in Documentar, Sfinți și Sf. Părinți | Etichetat | Lasă un comentariu

Înregistrare audio rară cu Sfântul Porfirie Kavsokalivitul vorbind despre Viata în Hristos. Introducere în personalitatea Cuviosului Porfirie făcută de către Mitropolitul Athanasie de Limassol

Sfântul Munte Athos

Înregistrare audio rară cu Sfântul Porfirie Kavsokalivitul vorbind despre Viata în Hristos. Introducere în personalitatea Cuviosului Porfirie făcută de către Mitropolitul Athanasie de Limassol.
Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC și selectați limba.

View original post

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Sf. Luca al Crimeii – desen animat pe nisip realizat de artista Kseniya Simonova

Posted in Sfinți și Sf. Părinți | Etichetat | Lasă un comentariu

Rugăciunea înaltă a unei femei simple

sursa: google

Era cu o zi înainte de Sfântul Dumitru. Venisem la Mănăstirea Sihăstria de cu seară. Dimineaţă, înainte de a pleca acasă, aşteptând cursa de ora 18.00, care duce la Târgu Neamţ, am intrat în biserică şi m-am închinat uşurel. Apoi m-am retras în ultimul rând de străni şi mă gândeam. Afară era semi-întuneric şi ploua urât, ca la munte toamna târziu.

În Altar, Părintele Cleopa – fiind de rând -, pregătea Sfânta Proscomidie. În faţa lui ardea o candelă şi pe masa Proscomidiei erau cartea şi sfeşnicul cu o singură lumânare, iar în biserică, la Maica Domnului, o candelă aprinsă cu lumina roşiatică. Eu, cum am spus, fiind în ultima strană, în semi-întuneric cu capul în mâini, mă rugam liniştit. La un moment dat am auzit că a intrat cineva în biserică.

M-am uitat fără interes. Intrase o femeie. Slujba încă nu începuse; părintele Cleopa îşi vedea liniştit de Proscomidie. Femeia care intrase mergea încet-încet, având un suman şi broboadă neagră şi opinci în picioare. A îngenuncheat şi a sărutat liniştită icoanele, stând mai mult la strana Maicii Domnului, căreia i-a sărutat mâna. Apoi a venit în mijlocul bisericii şi se ruga: „Doamne, ajută-mă! Doamne nu mă lăsa!”. Mai tăcea, mai repeta această rugăciune de talia Sfântului Petru. Când tăcea, cred că se ruga profund, iar la un moment dat a apărut, deasupra capului ei, la o distanţă cam de 10 centimentri, o coroană ca arama la culoare, care juca în jurul capului. Eu m-am temut, tot aşa cum mă temusem când văzusem lumina în jurul capului celor doi călugări, pe care o văzusem de trei ori.

La un moment dat, părintele Cleopa, întorcându-se cu faţa spre biserică, a văzut lumina. Nu-i venea să creadă. S-a închinat adânc, dând din cap la vederea luminii sub formă de coroană și a început să plângă…

În acest timp, femeia s-a ridicat, s-a înclinat şi, uşor, fără să supere sfinţii, a ieşit afară din biserică. Am mers în acelaşi autobuz. Era femeie în vârstă, şi ofta mereu. Cine ştie ce necazuri avea. Mai târziu, părintele Ioanichie a scris într-o carte această întâmplare povestită de Părintele Cleopa şi văzută de mine, la care a exclamat: „Ai văzut, părinte Ioanichie, că sunt mireni care se roagă mai adânc și mai frumos decât călugării?”

(Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, pp. 36-37)

sursa: doxologia

Posted in Duhovnicești | Etichetat | Un comentariu